ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 532/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, în urma declinării de competență de la Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Organizația Națională Cercetașii României -Filiala Brașov Virgil Onițiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman și Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale:

- să se constate caracterul eligibil al sumelor de 109.080,00 RON reprezentând cheltuieli furnizare produse publicitare, conform contractului nr. x/03.11.2015, 13.223,53 RON reprezentând cheltuieli cu cazarea, diurna și transportul personalului, transport materiale pentru partenerul ONRC Brașov și 9. 177,00 RON reprezentând cheltuieli privind salariu, impozit și contribuții aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2015 pentru d-na A.;

- să fie obligate pârâtele la plata către reclamată a sumelor menționate anterior;

- să fie obligate pârâtele la plata dobânzii legale, calculată de la data scadenței cererii de plată x din 12.11.2015 până la data plății efective, respectiv de la data de 03.12.2015 - 20 de zile de la data formulării potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 71 pronunțată în data de 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Organizația Națională Cercetașii României - Filiala Brașov, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, Ministerul Educației Naționale.

Împotriva sentinței nr. 71 pronunțată la 26 aprilie 2018 de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Organizația Națională Cercetașii României - Filiala Brașov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea excepției inadmisibilității și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În susținerea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind act administrativ Scrisoarea standard de informare a beneficiarului.

Sub acest aspect menționează următoarele:

- în conținutul scrisorii nu se prevede un termen de contestație, ci un termen de clarificări în termen de 5 zile de la comunicare, iar contestarea se face conform manualului Beneficiarului;

- prin însăși denumirea sa reiese că este pentru informarea beneficiarului;

- scrisoarea standard de informare nu produce mereu efecte juridice, în sensul că anumite cheltuieli sunt declarate neeligibile, ele putând fi urmate de noi cereri de plată/rambursare care să conțină cele indicate de aceasta;

- contestațiile formulate de reclamantă au fost efectuate ca urmare a prevederilor art. 1103 și a Manualului Beneficiarului care impun încercarea unor soluționări pe cale administrativă a cererilor de plată/rambursare respinse sau asupra cărora s-au aplicat corecții și nicidecum procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- singura procedură admisibilă în cazul unei scrisori de informare este acțiunea în pretenții, întemeiată pe răspunderea contractuală, potrivit C. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepția nulității recursului, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția tardivității acțiunii, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Intimatul pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus întâmpinare prin care invocă excepția nulității recursului, solicitând, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de către părți, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar și la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, reclamanta nu a criticat modul de soluționare a excepțiilor nulității cererii de chemare în judecată, a tardivității și a lipsei calității procesuale active, ce au fost respinse prin încheierea interlocutorie pronunțată la termenul de judecată din data de 19.04.2018, iar pârâții nu au formulat la rândul lor cerere de recurs pentru a putea fi verificate din nou de către instanța de recurs.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman se constată că ea vizează chiar esența cererii de recurs.

Motivele de recurs invocate de reclamantă se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost interpretate sau aplicate greșit normele de drept material.

Reclamanta a solicitat instanței să constate caracterul eligibil al sumelor de 109.080,00 RON reprezentând cheltuieli furnizare produse publicitare, conform contractului nr. x/03.11.2015, 13.223,53 RON reprezentând cheltuieli cu cazarea, diurna și transportul personalului, transport materiale pentru partenerul ONRC Brașov și 9. 177,00 RON reprezentând cheltuieli privind salariu, impozit și contribuții aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2015 pentru d-na A..

Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că reclamanta nu a învestit instanța de contencios administrativ cu un petit corespunzător în sensul anulării actului administrativ atacat, a deciziei de soluționare a contestației ori în vederea sancționării refuzului autorității de a soluționa contestația formulate și nu la contestat în procedura de drept comun prevăzută de Legea 554/2004.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs apreciind că instanța de fond a încălcat normele de drept material.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că acțiunea este inadmisibilă, întrucât Scrisoarea de informare x era act administrativ astfel că trebuia să urmeze procedura Legii 554/2004.

În cauză, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și beneficiarul Școala Gimnazială nr. 5 Săcele au semnat contractul de finanțare nr. x. Ulterior, între beneficiarul Școala Gimnazială nr. 5 Săcele și reclamanta Organizația Națională Cercetașii României - Filiala Brașov a fost încheiat Acordul de parteneriat, prin care reclamanta s-a obligat să contribuie la asigurarea managementului proiectului, să se implice cu resurse și personal în activitățile proiectului și să asigure cofinanțarea parțială a proiectului.

În această calitate reclamanta a efectuat cheltuieli în valoare de 109.080 RON, cheltuieli pe care pârâta le-a invalidat prin Scrisoarea de informare a beneficiarului aferentă ID x, CR7, suplimentară înregistrată sub nr. x/20.04.2016, act comunicat beneficiarului Școala Gimnazială nr. 5 Săcele. Beneficiarul Școala Gimnazială nr. 5 Săcele a formulat contestație împotriva acestui act administrativ, înregistrat la autoritatea pârâtă sub nr. x/27.04.2016 și soluționat prin documentul nr. x/08.08.2016, în sensul respingerii în întregul ei. Soluția pronunțată în cadrul contestației nu a fost atacată la instanța de contencios administrativ.

Reclamanta a formulat contestație împotriva "Scrisorii de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016", a "răspunsului la contestația aferentă CR 7, suplimentară" prin adresa nr. x/08.08.2016 și a "Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/17.08.2016.

Înalta Curte în acord cu judecătorul fondului, constată că, reclamanta a formulat contestație împotriva Scrisorii de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferentă ID x, cererii de rambursare nr. x, dar nu a "finalizat această procedură administrativă, nu a învestit instanța de contencios administrativ cu un petit corespunzător în sensul anulării actului administrativ atacat, a deciziei de soluționare a contestației ori în vederea sancționării refuzului autorității de a soluționa contestația formulată, ci a insistat în soluționarea prezentei acțiuni în condițiile dreptului comun, pe tărâmul răspunderii contractuale, indicând explicit temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 1166, 1170, 1350 și urm. C. civ..".

Având în vedere dispozițiile C. civ. și definiția legală a actului administrativ din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că în cazul în speță, scrisoarea de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferentă ID x, CR nr. 7 are natura unui act administrativ, întrucât dă naștere și modifică raporturi juridice, nefiind un simplu act preparatoriu.

Astfel, se reține că, prin conținutul ei se aduce la cunoștința beneficiarilor, în afara faptului că pârâtul a invalidat cheltuieli în valoare de 109.080 RON, ce sume vor fi rambursate, precum și cele neeligibile și dreptul de a contesta diminuarea cheltuielilor sau de a solicita lămuriri, în termen de 5 zile lucrătoare,

În acest context Scrisoarea devine un act de autoritate, întrucât dispune anumite măsuri în privința cererii de rambursare, având caracter executoriu și producând efecte juridice proprii.

Rezultă, astfel, că partea interesată trebuia să solicite în instanță anularea actului administrativ, a deciziei de soluționare a contestației ori în vederea sancționării refuzului autorității de a soluționa contestația formulată, ocazie cu care se putea fi obligată autoritatea pârâtă de a soluționa cererea sau de a se analiza legalitatea actelor preparatorii ce au stat la baza emiterii deciziei, inclusiv legalitatea scrisorii de informare a beneficiarului.

Față de cele expuse anterior, devenind aplicabilă legea specială a contenciosului administrativ, cererea nu putea atrage indicența dreptului comun, respectiv răspunderea contractuală, criticile formulate de reclamantă sub acest aspect fiind nefondate.

În aceste condiții, soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, este legală și este împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Ca o consecință a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituție, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și la jurisprudența CEDO, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, pe care o va menține.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Organizația Națională Cercetașii României - Filiala Brașov Virgil Onițiu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Organizația Națională Cercetașii României - Filiala Brașov Virgil Onițiu împotriva sentinței nr. 71/2018 din data de 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2021.