ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.07.2018 pe rolul Curții de Apel București -Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,sub nr. dosar x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților:

- anularea deciziei atacate cu obligarea FGA să emită o nouă decizie în care să cuprindă valoarea reală a despăgubirilor care i se cuvin conform raportului de expertiză întocmit, valoarea pe care a solicitat-o și care i se cuvine fiind de 248.500 RON cu dobânzile, penalitățile și majorările legale și nu cea menționată în decizia atacată de 100.654 RON cu titlu de contravaloarea reparațiilor imobilului situat în Panticeu, respectiv 45.000 RON contravaloarea bunurilor asigurate.

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2113/2019 din 28 iunie 2019, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților având ca obiect anulare act administrativ, a anulat în parte decizia nr. 7454/11.07.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, în ceea ce privește respingerea cererii de plată pentru suma de 45 000 RON reprezentând contravaloarea bunurilor din imobil și a obligat pârâtul la plata către reclamant a diferenței de 10145,2 RON reprezentând despăgubire pentru bunurile aflate în construcția C1 și distruse în incendiu.

Totodată, a respins cererea în rest ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs Fondul de Garantare a Asiguraților, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic, reinterând susținerile de la fondul cauzei, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-pârât a arătat că în mod eronat instanța de fond a aplicat același algoritm în stabilirea valorilor bunurilor, presupus arse in nefericitul eveniment.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe prevederile pct. 6 și pct. 8 al art. 488 C. proc. civ..,

1.4. Apărările intimatei

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că a motiva un recurs înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Nu orice nemulțumire a unei părți cu privire la soluția pronunțată poate constitui motiv de recurs, instanța fiind ținută să examineze numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile dispozițiilor menționate.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, invocată din oficiu a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Așa fiind, se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie ori trimiteri la prevederi de lege și procedură, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de reclamantul B. nu conține critici propriu- zise împotriva hotărârii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Mai mult decât atât, conform dispozițiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul-pârât nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv, aceea a nulității recursului, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2113/2019 din 28 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București - Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.