ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 382/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată și modificată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 07.08.2017, astfel cum a fost modificată, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților solicitând:

- anularea deciziei nr. 7403/06.07.2017 emisă de pârât;

- obligarea la plata despăgubirilor solicitate în urma producerii riscului asigurat de către societatea de asigurare-reasigurare B., aflată în procedura de faliment;

- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând despăgubiri cuvenite urmare a producerii riscului asigurat, de la data scadenței sumei (02.07.2016) și până la data plății efective.

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei contestații.

În motivarea cererii, în esență, a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. x din 16 iunie 2016, a solicitat să fie despăgubit cu suma de 40.420 Euro (echivalent în RON), în temeiul poliței de asigurare a locuinței seria x din data de 23 iulie 2015, sumă reprezentând contravaloarea imobilului casă de locuit distrus în urma unui incendiu produs la data de 18 aprilie 2016.

Deși s-a constituit dosar de daună în urma producerii riscului asigurat reprezentat de incendiu și de solicitarea sa expresă de plata despăgubirilor corespunzătoare, prin decizia contestată i s-a refuzat acest drept, invocându-se incidența unor clauze pe care nu le cunoaște, care nu i-au fost aduse la cunoștință și în legătură cu care nu a semnat vreun document prin intermediul căruia să și le însușească.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2485 din 29 mai 2018, a respins excepția lipsei calității procesual pasive, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București reclamantul A. a formulat recurs care vizează, în esență, următoarele critici de nelegalitate, din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanței de fond, au fost arătate punctual, vizând următoarele aspecte: redarea de către instanță a considerentelor pentru care a fost respinsă cererea fără vreo motivare proprie, care echivalează cu nemotivarea hotărârii și aplicarea în mod greșit a prevederilor art. 1177, art. 1203 C. civ. și art. 22 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat următoarele:

Arată recurentul că, prin acțiunea formulată au fost invocate mai multe aspecte legate de existența unor clauze de excludere a răspunderii asigurătorului, precum și de temeinicie a susținerilor F.G.A.

Potrivit prevederilor art. 425 din C. proc. civ., în considerentele sentinței se vor arăta "obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Analizând conținutul Sentinței, recurentul a susținut că instanța de fond s-a limitat să rețină în considerente la faptul că a intervenit un caz de excludere a răspunderii asigurătorului, fară să analizeze temeinicia și dovezile care au stat la baza emiterii Deciziei emise de intimat și contestate de recurent. Aceleași concluzii sunt menționate și în cuprinsul Deciziei FGA contestate, ori prin contestația formulată de recurentul a solicitat instanței sa analizeze și respectiv să verifice temeiurile de fapt și de drept care au stat la oaza emiterii Deciziei FGA, urmărind anularea Deciziei și obligarea FGA la plata despăgubirilor solicitate.

Cu privire la acest aspect, recurentul a opinat în sensul că, instanța a preferat să preia nejustificat susținerile intimatului FGA menționate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, fără să aibă în vedere textele legale și procedura parcursă de intimat pentru emiterea actului administrativ care face obiectul dosarului.

În continuare recurentul mai arătat că și-a îndeplinit obligația de plată a primei de asigurare integral însă asigurătorul, prin F.G.A. nu a plătit despăgubirea pentru intervenirea riscului asigurat.

Motivul invocat de FGA pentru respingerea cererii de plată se regăsește în condițiile de asigurare, la partea de excludere și vizează imprudența recurentului în producerea riscului asigurat. În acest sens, pârâtul FGA a menționat în motivarea Deciziei condiții de excludere pe care recurentul nu le-a cunoscut la momentul încheierii poliței și nici ulterior.

Arată că, referitor la imprudența recurentului, FGA nu a efectuat verificări sau expertize suplimentare, mulțumindu-se cu aspectele reținute de ISU Suceava Subunitatea Câmpulung Moldovenesc în cadrul Procesului-verbal de intervenție nr. x încheiat la data producerii riscului asigurat, respectiv ia data de î S.04.2016, în cadrul căruia au fost menționate cauze probabile ale producerii incendiului.

Acesta a fost singurul motiv pentru care a fost respinsă cererea de plată.

Se mai arată că, potrivit legii, contractul de asigurare este un contract bilateral sinalagmatic, în care părțile au dreprari și obligații reciproce.

Potrivit legislației specifice care reglementează drepturile consumatorului, clauzele din contracte trebuie să fie aduse la cunoștința consumatorului, să fie clare și fără echivoc, iar pentru înțelegerea lor să mi fie necesare cunoștințe de specialitate.

Potrivit prevderiior C. civ., art. 1177. contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale și. ui completare, dispozițiilor C. civ.

Obligația asiguratului de a plăti prima de asigurare îi corespunde obligația asigurătorului de a plăti asigurarea în cazul producerii riscului asigurat, în cauză nefîind negată producerea riscului asigurat.

În fine, susține recurentul, în condițiile în care potrivit C. civ.. art. 1203 "Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunța unilateral contractul, de a suspenda executarea obligațiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părți decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului limitarea dreptului de a opune excepții, restrângerea libertății de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competența instanțelor judecătorești nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres. în scris, de cealaltă parte."

Prin urmare, asumarea anumitor obligații care derogă de la regulile prevăzute de lege, cum ar fi și clauzele de limitare sau agravare a răspunderii trebuie să fie negociate si asumate de către părțile din contract prin semnare.

Fată de acestea, recurentul a solicitat, in principal, admiterea recursului, casarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

În dezvoltarea apărărilor, intimatul a arătat că în mod corect instanța de fond a respins cererea de plată în baza art. 6.4. din condițiile de asigurare, potrivit cărora asigurătorul este exonerat de răspundere dacă asiguratul se face vinovat de intenție sau imprudență în producerea riscului, iar, în prezenta speță, recurentul se face vinovat de imprudență.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 18 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluționării căii de atac cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor și lucrărilor dosarului reține că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, mai întâi, trebuie spus că toate susținerile din recursul reclamatului prin care se tinde la o reapreciere a probelor administrate, în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea stabilită în fața instanțelor de fond nu pot face obiect de analiză în recurs, întrucât toate acestea țin de stabilirea situației de fapt supusă judecății, și nu de aplicarea legii, observându-se în acest sens că printr-o reapreciere a probatoriului în sensul dorit de recurent s-ar ajunge să se schimbe situația de fapt stabilită de instanța de fond, ceea ce nu este permis în recurs.

În acest sens se reține că, așa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanței de recurs doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt.

Criticile referitoare la nemotivarea sentinței, susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Prin această critica, recurentul-reclamant a reproșat instanței de fond nemotivarea deciziei pronunțate, în condițiile în care motivarea sentinței recurate seamănă izbitor cu apărările unei sau alteia dintre părți, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă și superficială.

Totodată, recurentul a susținut că hotărârea este nemotivată, fiind preluate tale quale considerentele expuse în decizia emisă de pârât, critică ce se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Susținerile sub aceste aspect sunt neîntemeiate.

Motivul de recurs este nefondat în condițiile în care ceea ce critică recurentul este, în fapt, menținerea soluției din decizia atacată sub aspectul că instanța a ajuns la aceeași concluzie, împrejurare ce nu poate fi asimilată unei nemotivări a hotărârii.

Mai mult, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile. În condițiile în care instanța de fond și-a prezentat argumentele pentru care a considerat că este temeinică decizia atacată nu se poate reține absența unei motivări care să mențină soluția pronunțată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanța acestora nu echivalează cu o nemotivare, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Așadar, în mod incontestabil, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acțiunii, astfel că nu poate fi primită critica recurentului în sensul că hotărârea din fond nu răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În contextul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate prin motivele de recurs.

Soluția de respingerea a cererii de chemare în judecată a fost adoptată în mod corect, reținându-se că despăgubirea solicitată nu poate fi acordată, cazul încadrându-se la excluderi, conform Capitolului 6 denumit "Excluderi" din Condițiile de asigurare, care fac parte integrantă la Polița anterior menționată.

A mai reținut instanța fondului că pentru a se naște obligația asigurătorului de a plăti despăgubirea, producerea riscului asigurat nu se poate datora atitudinii culpabile sau imprudente a asiguratului. În acest sens sunt și disp. art. 2216 alin. (1) C. civ. care prevăd că "Asiguratul este obligat să întrețină bunul asigurat în condiții corespunzătoare, în scopul prevenirii riscului asigurat".

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte reține, raportat la înscrisurile depuse la dosar în etapa soluționării fondului și față de susținerile părților că, este de necontestat faptul că între părți (reclamant, în calitate de asigurat și pârât, în calitate de asigurător), s-a încheiat la data de 23 o7. 2015 polița de asigurare a locuinței și a conținutului C. pentru perioada de asigurare 30. 08.2015 - 29. 08. 2016 cu privire la locuința din str. x, jud. Suceava, suma asigurată pentru clădire fiind de 32.200 euro, iar suma asigurată pentru conținut fiind de 3. 220 euro suma pentru anexe gospodărești fiind de 5. 000 euro.

Conform poliței de asigurare menționată riscurile asigurate sunt:

"incendiu, trăsnet, explozie, cădere de corpuri, izbire de către vehicule, cutre,ur de pământ, alunecare de teren, inundație, fenomene atmosferice (inclusiv grindină), greutatea stratului de zăpadă, avalanșă, apă de conductă, furt (inclusiv acte de vandalism produse cu ocazia furtului)" și clauza specială asiastență locatar ".

La data de 18. 04. 2016 a avut loc incediul privind imobiliul mai sus menționat iar, după avizarea daunei la societatea B. S.A, a fost constituit dosarul de daune nr. x.

În soluționarea cererii de plată cu nr. x din data de 16.06.2016, având în vedere prevederile Legii nr. 213/2015 și ale Normei ASF nr. 16/2015, Fondul de garantare a asiguraților a emis decizia nr. 7403 din 6 iulie 2017, prin care a respins în tot cererea de plată a petentului A..

Pentru a ajunge la această concluzie s-a reținut că la data de 18.04.2016, imobilul situat la adresa din str. x, jud. Suceava, aflat în proprietatea domnului A., a fost avariat ca urmare a unui incediu izbucnit de la jar/scântei purtate de vânt de la afumătorie și căzute pe materiale și substanțe combustibile-grăsimi (untură/slănină).

Constatarea incendiului s-a făcut prin procesul-verbal de intervenție nr. x din 18.04.2016 încheiat de I.S.U. Suceava - Subunitatea Câmpulung Moldovenesc fiind consemnat la "sursa probabilă de aprindere" (la incendiu):

"jar sau scântei"; la "mijlocul care putea produce aprinderea" - "afumătoare - "jar sau scântei purtate de vânt și căzute pe materiale combustibile" .

Or,conținutul intrinsec al acestuia oferă suficiente circumstanțe factuale și juridice pentru a se putea decela care au fost rațiunile autorității pârâte în cadrul instrumentării dosarului de daună.

Mai mult decât atât, în susținerea cererii de despăgubiri, precum și din declarația reclamantului, rezultă că incendiul a fost cauzat ca urmare a unui incediu izbucnit la jar/scîntei purtate de vânt de la afumătorie și căzute pe materialele și substanțele combustibile-grăsimi (untură/slănină).

Așa cum s-a menționat anterior la data producerii evenimentului, imobilul avariat era asigurat cu Polița "C." seria x nr. x emisă de B. S.A., astfel că potrivit art. 1270 C. civ. "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante".

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 "Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5.

Cum la cap. 6 pct. 4 lit. a) din contractul de asigurare a locuinței, se stipulează că "asigurătorul este exonerat de răspundere dacă asiguratul/contractantul/beneficiarul se face vinovat de: a) intenție sau imprudentă în producerea riscului/evenimentului asigurat si/sau agravarea urmărilor acestuia, astfel că soluția instanei de fond se află la adăpost de criticile formulate de către recurent.

Nu în ultimul rând, în astfel de situații, nu se mai pune problema dovedirii intentiei asiguratului pentru a se justifica refuzul platii indemnizatiei de asigurare, întrucât simpla incidență a cazului exclus atrage neacordarea despăgubirii.

În aceste conditii, inserarea unei clauze care exclude de la despăgubire situația în care asiguratul se face vinovat de imprudență în producerea riscului/evenimentului este menită tocmai să pună în aplicare această obligație a asiguratului de a se comporta ca un bun proprietar, neputându-se reține reaua-credință a asigurătorului și nici crearea unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, interpretarea acestei clauze neputând fi, în considerarea argumentelor expuse mai sus, cea pe care o propune recurentul.

III. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Față de toate considerentele de fapt și de drept arătate în cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2485 din 29 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.