ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6266/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23.05.2018, reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B. și administrator judiciar C.I.I. C. a contestat Decizia de soluționare a Contestației nr. 32229/20.11.2017 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 05.03.2013, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 637 din 20 februarie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea promovată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B. și administrator judiciar C.I.I. C., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B. și administrator judiciar C.I.I. C., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Recurenta a formulat, totodată, în temeiul dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, având în vedere faptul că sentința primei instanțe a fost comunicată la sediul practicianului în insolvență la data de 24.07.2019, iar în perioada 20.07.2019-19.08.2019 titularul cabinetului individual de insolvență s-a aflat în concediu, atât în străinătate, cât și în țară, cabinetul funcționând strict în ceea ce privește serviciul registratură. Data la care titularul cabinetului individual de insolvență a luat efectiv cunoștință de sentința civilă atacată a fost prima zi de lucru după concediu, respectiv 20.08.2019. S-a arătat, totodată, că sentința nu a fost comunicată nici administratorului special.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii de repunere în termen și a invocat excepția nulității recursului, acesta fiind formulat peste termenul prevăzut de lege.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de repunere în termen și asupra excepției invocate Conform dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac." În privința cererii de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-reclamantă, se constată că împrejurarea invocată de aceasta nu constituie motiv temeinic justificat în sensul art. 186 alin. (1) anterior enunțat. Astfel, susținerile referitoare la comunicarea sentinței primei instanțe în perioada în care titularul cabinetului individual de insolvență se afla în concediu de odihnă nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar, întrucât dispozițiile art. 163 alin. (6) C. proc. civ. permit, în caz de absență a destinatarului, înmânarea actelor de procedură unei persoane majore care, în mod obișnuit, îi primește corespondența. În prezenta cauză comunicarea sentinței s-a realizat la sediul procesual ales -sediul C.I.I. C., din Giurgiu, str. x, dovada înmânării fiind semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, cu indicarea datelor de identificare (numărul și seria cărții de identitate). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 41 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, titularul cabinetului "poate fi asistat de avocat în exercițiul atribuțiilor și poate da mandat de reprezentare, în condițiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exercițiul atribuțiilor sale exclusive". Aceste dispoziții, completate cu cele ale Statutului profesiei de avocat, impuneau reprezentantului recurentei să asigure, în perioada absenței din profesie, substituirea sa pentru îndeplinirea actelor de procedură și exercitarea eventualelor căi de atac, pentru care legea impune un termen absolut și imperativ. În acest context, în privința recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 637 din 20 februarie 2019 a Curții de Apel București, Înalta Curte constată că acesta a fost transmis prin poștă la data de 23.08.2019 (plic dosar recurs), cu depășirea termenului de 15 zile de la data comunicării - 24.07.2019 prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul împlinindu-se la data de 9.08.2019. Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) și art. 186 C. proc. civ., va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de reclamanta A. S.R.L., dar și recursul acesteia, ca fiind tardiv .