ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 61/2021

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea din Petroșani, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 49/11.12.2019 și, pe cale de consecință, anularea Procesului-verbal contestat și exonerarea universității de la plata creanței în valoare de 1.884.494,49 RON.

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 546 din 20 iulie 2020, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut incidența prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în sensul că revine instanței de la sediul reclamantului persoană juridică de drept privat competența exclusivă de soluționare a cauzei, iar reclamanta Universitatea din Petroșani și are sediul în Petroșani, județul Hunedoara.

2.2. Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 673/CA/2020 din 30 septembrie 2020, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Hunedoara a avut în vedere calitatea reclamantei și sediul pârâtului. Astfel, calitatea reclamantei de instituție publică asimilată autorității publice este în măsură să atragă incidența art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar Tribunalul Timiș este competent să judece prezentul litigiu, ca instanță în circumscripția căreia este situat sediul pârâtului OIR POSDRU Regiunea Vest.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză, reclamanta Universitatea din Petroșani, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 49/11.12.2019 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 8299/137CNAMA/15.10.2019, anularea procesului-verbal menționat și, pe cale de consecință, exonerarea universității de la plata creanței în valoare de 1.884.494,49 RON.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că universitatea pârâtă este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul Timișoara. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o autoritate publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincție între situațiile în care autoritatea publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantei Universitatea din Petroșani și a locului situării sediului pârâtului Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului Timișoara.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Universitatea din Petroșani și pe pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Universitatea din Petroșani și pe pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2021.