ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6076/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea Notificării nr. x/03.07.2018, emisă de către Ministerul Cercetării și Inovării-Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, privind respingerea contractului de finanțare pentru proiectul "Centru de cercetare în bioanaliză pentru siguranța alimentară; anularea Deciziei nr. 65458/06.09.2018, emisă de către Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate, privind soluționarea contestației formulată împotriva Notificării nr. x/03.07.2018.

Hotărârea primei instanțe Prin decizia nr. 33 din 20 martie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea privind pe reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Cercetării și Inovării-Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare și Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Programe Europene Competitivitate, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Prin motive de recurs circumscrise cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătat că instanța de fond a ignorat apărările formulate, nefăcând nici o referire la ele sau la motivul pentru care au fost înlăturate, după cum nu s-au arătat acele motive de fapt sau de drept pentru care nu ar fi permisă corectarea unor inadvertențe legate de locația de implementare a proiectului, în aceeași manieră cum au fost corectate și alte inadvertențe semnalate de către reprezentanții pârâtei. A arătat reclamanta că nu există o normă legală sau măcar o recomandare înscrisă într-un ghid privind întocmirea și completarea documentației, din care să rezulte că erorile privind anumite elemente din proiect nu pot fi remediate și ar duce la respingerea acestuia. Astfel, reclamanta a precizat că au existat 3 seturi distincte a documentației existând o confuzie a reprezentanților firmei de consultanță între sediul societății și locația de implementare a proiectului. In ceea ce privește temeinicia și legalitatea considerentelor hotărârii atacate, a susținut recurenta-reclamantă că, din coroborarea dispozițiilor art. 913, 1207 și urm. C. civ., cu cele ale art. 442 C. proc. civ., rezultă în esență că legiuitorul distinge între noțiunea de eroare, ca falsă reprezentare a realității, ce este aptă să determine sau determină un viciu de consimțământ în legătură cu încheierea unui act juridic și noțiunea de eroare ca și o greșeală evidentă, strecurată în conținutul unui act procedural sau alt înscris. A precizat recurenta reclamantă că neconcordanțele privind locul de implementare a proiectului se circumscriu noțiunii de eroare materială întrucât sunt evidente (s-a menționat din greșeală adresa de la sediului societății din sat Hemeiuș, com. Hemeiuș, f.n., jud. Bacău în locul adresei corecte de implementare a proiectului, care este în mun. Bacău, str. x, f.n., jud. Bacău; s-a indicat greșit adresa de implementare prin intercalarea adreselor corespunzătoare sediului și locației, arătându-se în mod greșit că locația de implementare ar fi în sat Hemeiuș, com. Hemeiuș, str. x, f.n. deși nu există str. x în localitatea Hemeiuș; s-a specificat greșit ca locația de implementare a proiectului ar fi în sat Huruiești, jud. Bacău.), acestea fiind într-o contradicție vădită atât cu documentele suport depuse în susținerea proiectului (contractul de vânzare - cumpărare, extrase de carte funciară pentru informare, avize tehnice și certificatul de urbanism), cât și cu alte referiri la locația de implementare din cuprinsul proiectului și din cererea de finanțare, aspecte sesizate și puse în evidență chiar de către pârâte. În aceste condiții s-a apreciat că se impunea ca Ministerul Cercetării și Inovării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare să pună în vedere existența acestor neconcordanțe și/sau erori și să acorde un termen pentru corectarea acestora. În mod similar și cu apărările formulate prin acțiune și prin răspunsul la întâmpinare, instanța de fond nu a analizat și nu a avut în vedere aceste apărări, cu privire la netemeinicia și nelegalitatea actelor administrative contestate,

Apărările formulate în cauză Intimatul pârât Ministerul Cercetării și Inovării a formulat întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea căi de atac cu efectul menținerii sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, arătând, în esență, că potrivit declarației pe propria răspundere, recurenta -reclamantă a certificat împrejurarea că informațiile cuprinse în cererea de finanțare, inclusiv cele privind locul de implementare, sunt corecte, astfel că nu poate fi reținută vreo obligație din partea autorității de a corecta eventualele erori din cadrul formularelor depuse de aplicant.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante În cursul anului 2015 societatea reclamantă a elaborat și propus un proiect în vederea participării în cadrul Programului Operațional Competitivitate 2014 - 2010, Axa prioritară 1 - Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare (CDI) în sprijinul Competitivității Economice și Dezvoltării Afacerilor -Acțiunea 1.1.1 - Mari Infrastructuri de CD, cu titlul "Centru de cercetare în bioanaliză pentru siguranța alimentară", în valoare totală de 45.062.820 RON RON, acesta fiind depus la Ministerul Cercetării și Inovării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare sub nr. x/18.08.2015 și înregistrat pe lista de rezervă. Prin Adresa nr. x/04.09.2017 Ministerul Cercetării și Inovării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a comunicat faptul că proiectul a fost acceptat și pașii necesari pentru a demara realizarea acestuia și semnarea contractului de finanțare. Ulterior, prin Adresele nr. x/19.12.2017 și y/28.02.2018, reclamanta a transmis către Organismul Intermediar pentru Cercetare-Biroul Regional Iași documentele în vederea semnării contractului de finanțare, iar la data de 13.06.2018, în baza solicitărilor primite de la Ministerul Cercetării și Inovării-Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare și Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Competitivitate, a comunicat acestora rectificarea a 14 inadvertențe semnalate din cadrul proiectului. Prin Notificarea nr. x/03.07.2018, emisă de către Ministerul Cercetării și Inovării-Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, s-a comunicat respingerea contractului de finanțare pentru proiectul "Centru de cercetare în bioanaliză pentru siguranța alimentară", fiind invocate șase motive, dintre punctele 3-6 vizează erori materiale de completare și întocmire a documentației, în principal referitoare la locația de implementare a proiectului. Împotriva Notificării nr. x/03.07.2018 reclamanta a formulat contestație soluționată prin Decizia nr. 65458/06.09.2018 emisă de către Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate, prin care s-a reținut că în cadrul documențației există o serie de neconcordanțe, dintre care, deși unele pot fi acceptate ca erori materiale, cele privind locația de implementare a proiectului reprezintă un element definitoriu al proiectului referitor la care nu pot exista informații incorecte, contradictorii. Prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta - reclamantă a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Din perspectiva acestor critici, reține Înalta Curte că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților. O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele. În privința lipsei motivelor pe care se întemeiază sentința recurată, este evident că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea primei instanțe răspunzând chestiunilor de fapt și de drept care au fost supuse judecății în fața sa, instanța reținând în raport de actele depuse în procedura administrativă că reclamantul a creat o stare de confuzie asupra locației, care reprezintă un element esențial al proiectului. Prin urmare, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursurilor formulate de pârâți, în privința criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. În ceea ce privește soluția la care s-a oprit instanța fondului (criticată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), se constată că în cererea de finanțare analizată de autoritatea pârâtă, recurenta - reclamantă a indicat în secțiunea 4.2. Locația/locațiile proiectului, adresa "strada Abatorului f.n. loc Bacău, județul Bacău". Recurenta - reclamantă, prin reprezentant, a completat la Anexa 2.5.(Declarația că terenul/imobilul nu face obiectul unui litigiu), declarația din 18.12.2017 în care a indicat că proiectul se va realiza în sat Hemeiuș, comuna Hemeiuș, nr. FN, declarația din data de 18.12.2017 în care a indicat imobilul din Bacău, str. x și declarația din 11.09.2017 în care a indicat terenul/imobilul din Bacău, str. x, Totodată, în cadrul cererii de finanțare existente în MySMIS la secțiunea Localizare proiect este menționată localitatea Huruiești, județul Bacău, in timp ce la secțiunile aferente activităților proiectului, respectiv subactivitățile 2.1,2.2 și 2.3, privind lucrările de construcție este menționat în cadrul rubricii Amplasamente: "sat Hemeiuș, str. x Hemeiuș, cod poștal 607235, județul Bacău România". Analizând actele depuse, reține Înalta Curte că prin Declarația pe propria răspundere de certificare a aplicației (Anexa 2.3 la cererea de finanțare), recurenta - reclamantă a confirmat că informațiile cuprinse în cererea de finanțare, precum și detaliile prezentate în documentele anexate sunt corecte, înțelegând că dacă cererea de finanțare nu este completă cu privire la toate detaliile și aspectele solicitate, inclusiv această declarație, propunerea ar putea fi respinsă. Aceeași declarație se regăsește și în versiunea Anexei 2.3. datată la 18.08.2015, semnată digital la 27.02.2018 și încărcată în sistemul informatic MySMIS drept Anexă a Cererii de finanțare. Invocarea dispozițiilor art. 913, 1207 C. civ. și ale art. 442 C. proc. civ. nu pot fi primite de instanța de recurs, în condițiile în care acestea vizează erori cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, și nu aspecte definitorii pentru acordarea finanțării, cum este cel privind locul implementării proiectului. În condițiile în care autoritatea pârâtă a justificat faptul că există neconcordanțe în ceea ce privește locația proiectului, fiind vorba despre un proiect depus în anul 2015 și modificat ulterior în anul 2017, nu a fost identificat niciun element sau dispoziție legală, care să contureze un eventual refuz nejustificat de admitere a cererii de finanțare, sau exercitarea de către autoritatea de implementare a dreptului de apreciere, cu exces de putere.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.