ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5750/2021

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta Parohia SFANTUL ANTONIE CEL MARE, în contradictoriu cu pârâții Sectorul 3 București și Primarul Sectorului 3 București, a solicitat suspendarea executării Dispoziției nr. 2465/18.05.25017 emisă de Primarul sectorului 3 București, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 5491/2019 din data de 06 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta Parohia SFANTUL ANTONIE CEL MARE, în contradictoriu cu pârâții Sectorul 3 București și Primarul Sectorului 3 București.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamanta Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, solicitând repunerea în termenul de declarare a cererii de recurs și criticând sentința recurată ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

1.4. Hotărârea instanței de recurs a cărei revizuire se solicită

Prin decizia civilă nr. 321 din 18 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, în contradictoriu cu intimații-pârâți Sectorul 3 București și Primarul Sectorului 3 București, ca nefondat.

1.5. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 321 din 18 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire, revizuenții Sectorul 3 București și Primarul Sectorului 3 București, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., solicitând anularea acesteia.

În susținerea motivului de revizuire invocat, revizuenții invocă faptul că prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a încălcat autoritatea de lucru judecat pe care o dobândise decizia civilă nr. 1478 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ în Dosarul nr. x/2019, existând contrarietate între soluțiile pronunțate în cele două cauze.

Argumentând cererea de revizuire, revizuenții arată, în esență, că intimata Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE a formulat inițial o cerere de suspendare a executării Dispoziției nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 București, asociată acțiunii în anularea aceluiași act administrativ, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 10 iunie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării Dispoziției nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 București și a dispus conexarea Dosarului nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Prin decizia civilă nr. 1478/24.09.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâții Sectorul 3 București și Primarul Sectorului 3 București, împotriva încheierii din 10 iunie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, astfel încât, soluția de suspendare a executării Dispoziției nr. 2465/2017 a rămas definitivă.

Printr-un al doilea demers judiciar, ce a format Dosarul nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE a solicitat suspendarea executării Dispoziției nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 București, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceluiași act administrativ ce forma obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 5491 din 06.09.2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Dispoziției nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 București, soluție rămasă definitivă prin Decizia nr. 321 din 18.02.2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză.

În acest context, revizuenții inserează anumite considerații de ordin teoretic referitoare la interpretarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă prin raportare la noțiunea de "autoritate de lucru judecat", astfel cum aceasta este definită prin art. 430 - 431 din C. proc. civ., afirmând că există două forme de manifestare a acestei noțiuni și anume: prin efectul negativ sau extinctiv, care vine să preîntâmpine contrazicerile dintre dispozitivele hotărârilor judecătorești, reglementarea actuală făcând referire la tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză și prin efectul pozitiv, care presupune că o soluție dată raporturilor juridice deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluția s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională. .

Fără a arăta în concret care este în speță ipoteza manifestării autorității de lucru judecat, din punct de vedere al efectelor produse între cele două hotărâri definitive apreciate ca fiind contrare, revizuenții susțin, și din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului că trebuie respectat principiul securității raporturilor juridice, care urmărește, printre altele, ca o soluție definitivă pronunțată de instanța judecătorească într-un litigiu, să nu mai poată fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire, în raport de argumentația subsumată motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă, precum și prin examinarea celor două hotărâri judecătorești a căror contrarietate se invocă, Înalta Curte constată că revizuirea este neîntemeiată, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că din petitul și conținutul cererii de revizuire, precum și din concluziile orale formulate de părțile litigante în cadrul dezbaterilor din ședința publică de la 19 noiembrie 2021, revizuenții au înțeles să susțină efectul extinctiv al autorității de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 1478/24.09.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport de decizia civilă nr. 321/18.02.2018 a aceleiași instanțe, a cărei anulare se solicită prin prezenta cale extraordinară de atac.

Înalta Curte reține că ipoteza motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, constă în existența "a două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Revizuentul invocă încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea deciziei civile nr. 321/2018, prin raportare la decizia civilă nr. 1478/2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în două litigii având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ, respectiv Dispoziția nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 București.

Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. noțiunea de "Autoritate de lucru judecat" este definită astfel:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

În ceea ce privește efectele lucrului judecat, art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că:

"Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Astfel cum s-a menționat cu titlu prealabil, revizuenții din cauză invocă contrarietatea dintre dispozitivele și considerentele celor două decizii definitive sub aspectul dezlegării date cererii de suspendare a executării unui act administrativ - Dispoziția nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 București, solicitată în temeiul dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Or, în speță, deși formal se poate constata o identitate de părți, obiect și cauză, în realitate, nu este întrunit conținutul material al autorității de lucru judecat, din perspectiva efectului extinctiv al acesteia, deoarece prin cele două hotărâri judecătorești nu s-a soluționat fondul dreptului pretins vătămat de către reclamantă și nici nu s-a tranșat vreo chestiune de fond legată de raportul juridic litigios, de drept administrativ, rezultat din emiterea Dispoziției 2465/18.05.2017 a Primarului sectorului 3 București existent între părțile litigante.

Prin urmare, noțiunea de autoritate de lucru judecat, în prezentul cadru procesual, trebuie interpretată în raport de specificul materiei contenciosului administrativ, respectiv prin prisma dispozițiilor speciale care reglementează instituția suspendării executării actului administrativ în condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Or, din economia reglementării legii contenciosului administrativ rezultă că suspendarea executării actului administrativ reprezintă o măsură provizorie, care poate fi dispusă până la soluționarea pe fond a cauzei, fie în primă instanță (art. 14 din Legea nr. 554/2004), fie până la soluționarea definitivă (art. 15 din Legea nr. 554/2004), pentru a cărei pronunțare, instanța de judecată nu poate antama fondul raportului juridic litigios de drept administrativ. În fapt, instanța de contencios administrativ, poate analiza doar anumite împrejurări ale speței, cu referire exclusivă la aparența de legalitate (nu și de temeinicie) a actului administrativ și la eventualitate producerii unei pagube în patrimoniul persoanei pretins vătămate, împrejurări care se pot schimba pe parcursul efectuării controlului ierarhic administrativ sau a celui judecătoresc asupra actului administrativ.

În sprijinul acestei interpretări este art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 care prevede că nu se pot formula "mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive". Per a contrario, partea vătămată poate introduce la instanța judecătorească mai multe cereri de suspendare a executării aceluiași act administrativ, dacă apar noi împrejurări/motive în temeiul cărora se solicită această măsură.

Așadar, fără a face analiza celor două cereri de suspendare a executării formulate, succesiv, de Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, o astfel de abordare excedând limitelor pe care trebuie să le respecte instanța de revizuire, Înalta Curte reține că în, din perspectiva existenței autorității de lucru judecat, nu poate reține contrarietatea între două hotărâri judecătorești, care nu tranșează fondul litigiului și nici nu antamează chestiuni legate de acesta, ci se mărginesc la luarea unor măsuri provizării asupra cărora se poare reveni în același cadru.

În realitate, prin cele două decizii invocate de revizuenții ca fiind contrare se tranșează puterea executorie a actului administrativ, nemul­țumirea revizuenților având în vedere imposibilitatea punerii în executare a Dispoziției nr. 2465/2017 a Primarului sectorului 3 București, chestiune ce excedează motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții Sectorul 3 București și Primarul Sectorului 3 București împotriva deciziei civile nr. 321 din 18 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.