ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5182/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5182/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată la 14.09.2018, reclamanta P.F.A. A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea deciziei nr. 16538/27.08.2018, emisă de pârât.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 471 din 8 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta întemeiat pe motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând a se dispune casarea în tot a hotărârii recurate, anularea deciziei nr. 16538/27.08.2018 si admiterea în totalitate a cererii de despăgubiri.
A arătat recurenta - reclamantă că a solicitat, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, repararea pagubei de 6444 RON (suma ce provine din următorul calcul: 17,90 RON ora de staționare x 8 ore/zi x 45 zile) reprezentând sumele neîncasate prin neutilizarea autoturismului avariat în data de 20.03.2017 si lăsat spre reparare la B..
A precizat că suma a fost calculata la un program normal de 8 ore/zi la un tarif standard de staționare, pe durata staționării autoturismului în service.
A invocat recurentul - reclamant dispozițiile art. 26 din Ordinul Comisiei de Supraveghere nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
S-a precizat faptul ca autoturismul a fost avariat si nu s-a putut utiliza un număr de 45 de zile, perioada în care activitatea de taximetrie a fost încetată, afectând existenta sa si a familiei sale.
Cuantumul pretențiilor de 6.444 RON este modic si calculat la un minim de muncă conform standardelor legate în vigoare.
Apărările formulate în cauză
Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat prin întâmpinare anularea recursului pentru nemotivare, excepție respinsă de instanță în ședința publică, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că cuantumul despăgubirilor pentru lipsa de folosință a autoturismului s-a realizat în raport de devizul estimativ, respectiv 25.9 ore x 17,90 RON/ora de staționare.
Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt și de drept relevante
La data de 20.03.2017 a avut loc un eveniment de circulație din culpa conducătorului vehiculului înmatriculat cu nr. x, asigurat cu polița RCA nr. x emisă de societatea de C. S.A., provocând avarierea vehiculului cu nr. de înmatriculare nr. x, proprietatea reclamantei. Urmare avizării evenimentului asigurat, a fost constituit dosarul de daună nr. x (nr. unic x).
Reclamanta a formulat două cereri de plată, respectiv, cererea înregistrată sub numărul x/09.05.2017 prin care a solicitat suma în cuantum de 10.489,01 RON cu titlu de despăgubire, suma ce a fost acceptată integral la plată de către Comisia Specială și cererea de plată înregistrată sub numărul x/11.10.2017 prin care reclamanta a solicitat suma în cuantum de 6.444 RON, din care s-a admis suma în cuantum de 463,61 RON, modalitatea de calcul fiind prezentată în cuprinsul deciziei numărul 16538/27.08.2018.
Astfel, prin Decizia nr. 16538/27.08.2018, pârâtul a admis în parte cererea de plată a reclamantei, considerând că nu se justifică acordarea sumei de 5.980,39 RON, reprezentând diferența dintre suma solicitată cu titlu de lipsă folosință și suma calculate conform dispozițiilor legale.
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, textul normativ în discuție vizând esențialmente o potențială neconcordanță a hotărârii primei instanțe cu prevederile legale aplicabile cauzei.
În pronunțarea sentinței instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 46 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 potrivit cărora "Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:
se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana păgubită își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare;"
Din interpretarea textului de lege care reprezintă temeiul pretenției reclamantului, rezultă că despăgubirile datorate lipsei de folosință a mijlocului de transport sunt limitate la intervalul de timp normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport cu care persoana păgubită iși realizează obiectul de activitate.
Or, prin devizul estimativ emis de unitatea reparatoare S.C. D. S.R.L. depus de reclamant în susținerea cererii de plata numărul 27423/09.05.2017 admisa în totalitate de autoritatea pârâtă, s-a menționat un număr de 25,9 ore (raportat la totalul perioadei de manoperă aferentă reparației vehiculului).
Rezultă astfel că despăgubirea acordată de 463,61 RON (25.9 ore x 17,90 RON ora de staționare) reprezintă o aplicare corectă a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, care limitează despăgubirile le timpul necesar efectuării reparației iar nu la perioada invocată de reclamant în care autoturismul ar fost indisponibilizat în unitatea de service.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă PFA A. împotriva sentinței civile nr. 471 din 8 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.