ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5143/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 04.05.2018, reclamanta A., consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției (M.J.) și Direcția Națională de Probațiune (D.N.P.):

- anularea dispozițiilor din Ordinul Ministerului Justiției nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei,

- obligarea Ministerului Justiției să emită un nou Ordin în ceea ce o privește pe reclamantă, prin care să fie stabilite drepturile salariale ale acesteia în concordanță cu dispozițiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază.

- obligarea Ministerului Justiției (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcției Naționale de Probațiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispozițiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunțată în acest dosar, precum și a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflației.

- obligarea Direcției Naționale de Probațiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei, în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflației;

- obligarea Direcției Naționale de Probațiune la acordarea sumelor cuvenite vizând dobânzile calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011.

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 03.10.2018 reclamanta a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat următoarele:

- renunțarea la primul și al doilea petit;

- modificarea petitului al treilea, în sensul obligării pârâtului Ministerul Justiției ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcției Naționale de Probațiune sumele necesare plății restanțelor salariale în conformitate cu noul ordin emis, a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflației;

- modificarea petitului al patrulea, în sensul obligării pârâtei Direcția Națională de Probațiune la plata restanțelor salariale în conformitate cu noul ordin emis, sume actualizate cu rata inflației;

- menținerea petitului al cincilea, acela de obligare a pârâtei Direcția Națională de Probațiune la acordarea dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011.

- menținerea petitului referitor la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 10.10.2018, reclamanta a revenit asupra cererii modificatoare, în sensul că nu renunță la primul și al doilea petit, ci solicită să se ia act că au rămas fără obiect.

Prin sentința nr. 5258 din 12 decembrie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune, a obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata către reclamantă a drepturilor salariale restante, ca urmare a emiterii noului ordin de salarizare (în care a fost prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Națională de Probațiune, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a arătat că pârâta a achitat reclamantei diferențele dintre drepturile salariale cuvenite potrivit O.M.J. nr. 3396/C/2018 și cele încasate, astfel că, în temeiul art. 194 lit. c) C. proc. civ., instanța trebuia să respingă acest capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect.

De asemenea, soluția instanței de obligare a pârâtei la plata diferențelor de drepturi salarial calculate potrivit O.M.J. nr. 3396/C/2018 este nelegală, fiind dată cu nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil enunțate de art. 9 alin. (2) și art. 22 pct. 6 C. proc. civ. (principiul disponibilității și limitele învestirii instanței), întrucât pentru a se putea pronunța asupra acordării acestor drepturi, era necesar să fi analizat legalitatea O.M.J. nr. 3396/C/2018, condiție care nu este îndeplinită câtă vreme instanța a fost învestită cu anularea O.M.J. nr. 603/C/2018 .

În privința soluției de obligare la actualizarea cu rata inflației, respectiv la plata dobânzii legale, recurenta a apreciat că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilorart. 1357 alin. (1) C. civ., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, ca urmare a recunoașterii de către pârâți a pretențiilor reclamantei, conform O.M.J. nr. 3396/C/2018.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentei-pârâte Direcția Națională de Probațiune și a intimatului-pârât Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, pe de o parte, intimatul-pârât Ministerul Justiției a procedat la emiterea Ordinului nr. 3396/C/30.08.2018, prin care au fost modificate dispozițiile cuprinse în ordinul precedent de salarizare, anume Ordinul nr. 603/C/08.02.2018 contestat în prezenta cauză, dispunându-se acordarea unor sporuri de 30% din salariul de bază, iar pe de altă parte, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Direcția Națională de Probațiune a procedat la plata drepturile salariale restante derivând din aplicarea Ordinului nr. 3396/C/2018 .

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantei.

Cum interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Națională de Probațiune împotriva sentinței nr. 5258 din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2021.