ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3907/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune, solicitând:

- anularea dispozițiilor din Ordinul Ministerului Justiției nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale.

- obligarea Ministerului Justiției să emită un nou Ordin, prin care să fie stabilite drepturile salariale ale reclamantei în concordanță cu dispozițiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază ce a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază.

- obligarea Ministerului Justiției (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcției Naționale de Probațiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispozițiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunțată în acest dosar, precum și a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflației.

- obligarea Direcției Naționale de Probațiune la plata drepturilor salariale în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflației

- obligarea Direcției Naționale de Probațiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2)

1

din Ordonanța Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar

- obligarea Ministerului Justiției și a Direcției Naționale de Probațiune la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 03.10.2018, pârâta Direcția Națională de Probațiune a depus la dosarul cauzei note scrise învederând emiterea OMJ nr. 2883/C/19.07.2018, prin care a fost majorată valoarea de referință sectorială la 463,5 RON, pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 și a OMJ nr. 3396/C/30.08.2018, prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/08.02.2018 a cărui anulare se cere.

La data de 15.10.2018 reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a învederat că primele două capete de cerere au rămas fără obiect, iar în privința celorlalte capete de cerere a arătat că solicită următoarele: obligarea Ministerului Justiției (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcției Naționale de Probațiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispozițiile noului ordin de salarizare ce a fost emis, precum și a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflației; obligarea Direcției Naționale de Probațiune la plata drepturilor salariale restante în conformitate cu noul ordin ce a fost emis; obligarea Direcției Naționale de Probațiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2)

1

din Ordonanța Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea Ministerului Justiției și a Direcției Naționale de Probațiune la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 03.12.2018 pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare la cerere modificatoare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active în privința capătului 3 de cerere, arătând că Ministerul este parte a unui raport juridic financiar care implică doar ordonatorii de credite. În rest a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect, ca urmare a emiterii ordinelor OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 și OMJ nr. 3396/C/30.08.2018.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 5196 din 10 decembrie 2018 Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerului Justiției la alocarea fondurilor. A respins acest capăt de cerere, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Direcția Națională de Probațiune, astfel cum a fost modificată. A obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinului MJ nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective. A respins primele două capete de cerere, ca rămase fără obiect. A respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Direcția Națională de Probațiune a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului arată că înțelege să recureze hotărârea pronunțată de instanța de fond sub aspectul actualizării cu indicele de inflație la data plății a sumelor achitate, precum și în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, avându-se în vedere că prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de drept material, respectiv dispozițiile art. 1357 alin. (1) C. civ. 1, care obligă creditorul la repararea prejudiciului doar în situația întrunirii condițiilor răspunderii civile.

Astfel, recurenta consideră că pentru a putea fi obligată la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației și la plata dobânzilor legale, era necesar ca instanța să fi constatat nelegala emitere a OMJ nr. 603/C/2018, or aceasta a reținut în considerente contrariul, apreciind că "se impune și acordarea inflației și a dobânzilor legale, dar nu ca urmare a constatării vreunei ilegalități săvârșite la emiterea Ordinului MJ nr. 6031/C/08.08.2018, ci ca urmare a emiterii Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018", prin acest din urmă act administrativ fiind majorate sporurile reclamantului, din motive de oportunitate, spre limita maximă prevăzută de lege per ordonator de credite, respectiv 30% din salariul de bază.

De asemenea, recurenta arată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile și pe cale de consecință nu se justifică actualizarea sumelor acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018 cu rata inflației și nici acordarea dobânzilor legale, având în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2018, dată de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligație legală a pârâților în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariul de bază (astfel cum s-a acordat prin OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C/2018) și prin urmare lipsește elementul esențial al răspunderii civile, respectiv existența unei fapte ilicite.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamanta a solicitat, în primul capăt al cererii inițiale, anularea OMJ nr. 603/C/2018, din perspectiva neatingerii de către sporuri a limitei de 30% din salariul de bază.

Se constată că prin OMJ nr. 603/C/2018 au fost stabilite drepturile salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probațiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

Prin Anexa nr. 433 la OMJ nr. 3396/C/2018 au fost stabilite drepturile salariale acordate reclamantei începând cu 01.01.2018, după cum urmează: salariul de bază 5893 de RON, spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică 1472 de RON și sporul pentru păstrarea confidențialității de 295 de RON. Cele două sume corespund procentelor maxime de acordare a celor două sporuri în discuție, de 25%, respectiv 5%. În acest sens, se constată că sporurile acordate reclamantei în valoare totală de 1767 de RON au fost stabilite, individual în funcție de clasa de salarizare a reclamantei și cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea - cadru nr. 153/2017 potrivit cărora suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază. Cât despre neacordarea, la acest moment, a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, aceasta a fost justificată prin art. 3 al OMJ nr. 3396/C/2018; în plus, aceasta nu a fost aptă să producă reclamantei vreo vătămare, de vreme ce, prin acordarea celorlalte două sporuri a fost atins plafonul maxim prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Instanța de fond a reținut că se impune și acordarea inflației și a dobânzilor legale, dar nu ca urmare a constatării vreunei ilegalități săvârșite la emiterea Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018, ci ca urmare a emiterii Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018, prin care se stabilește că drepturile pe care reclamantul trebuia să le încaseze din 01.01.2018 erau mai mari, și a respectării caracterului său obligatoriu și executoriu.

Prin OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 a fost modificat OMJ nr. 2883/C/2018 și s-au fost stabilit noile drepturi salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probațiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

La art. 3 al acestuia s-a specificat că sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probațiune menționat în Anexele la ordin, căruia i s-au stabilit drepturile salariale potrivit Anexei V din Legea cadrul nr. 153/2017, se va acorda ulterior parcurgerii prevederilor legale, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30% stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea.

Prin urmare, reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut și venitul efectiv plătit.

În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Națională de Probațiune împotriva sentinței civile nr. 5196 din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.