ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2022

HOTĂRÂRE
28.01.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2022

Asupra apelului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 16.04.2019 sub nr. x/2019, astfel cum a fost modificată prin cererea de la data de 03.05.2019, reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, solicitând obligarea acesteia la emiterea cărților de identitate permanente pentru reclamanți, în care să fie trecută adresa de domiciliu Intrarea Solzilor nr. 7 Sector 1, București, iar dovada adresei de domiciliu să se facă conform prevederilor art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005 și/sau Decizia nr. 1205/15.05.2018 emisă de Tribunalul București să fie dovada de domiciliu.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 935 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 935 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanții A., B., C., D. și E. au declarat apel.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 28 ianuarie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității apelului declarat de reclamanți, în raport de dispozițiile legii contenciosului administrativ coroborate cu cele ale C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva excepției inadmisibilității, excepție care primează celorlalte excepții procesuale invocate, în raport de dispozițiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că apelul exercitat de reclamanți este inadmisibil, pentru argumentele expuse în continuare.

Obiectul demersului judiciar al reclamanților constă în obligarea autorității pârâte la emiterea cărților de identitate permanente pentru reclamanți, în care să fie trecută adresa de domiciliu Intrarea Solzilor nr. 7 București, iar dovada adresei de domiciliu să se facă conform prevederilor art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005 și/sau Decizia nr. 1205/15.05.2018 emisă de Tribunalul București să fie dovada de domiciliu.

Judecătoria Sectorului 1 București, ca primă instanță învestită cu judecata litigiului a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, apreciind că raportul juridic litigios este guvernat de normele dreptului administrativ.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a reținut propria competență materială în soluționarea cauzei și a respins acțiunea reclamanților prin sentința civilă nr. 935 din 10.12.2019.

În dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ, s-a menționat, în mod expres, că reclamanții au drept de recurs împotriva sentinței pronunțate, care se va depune la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Contrar mențiunii din cuprinsul sentinței atacate, reclamanții au înțeles să formuleze apel împotriva acesteia, întemeiat pe dispozițiile art. 480 alin. (2) și (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că în materia contenciosului administrativ există prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Prin urmare, contenciosul administrativ este defectiv de apel, în sensul că legiuitorul a prevăzut că singura cale de atac este recursul.

Pe de altă parte art. 466 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește că:

"Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel".

Or, astfel cum am arătat anterior, în materia contenciosului administrativ există o dispoziție specială care reglementează doar calea de atac a recursului ce se poate exercita împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere dispozițiile exprese din textele legale citate mai sus, raportate la obiectul demersului judiciar inițiat de reclamanții A., B., C., D. și E., precum și faptul că instanța de fond a indicat, în mod corect, calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii pronunțate, Înalta Curte constată că sentința Curții de Apel București, nu poate face obiectul căii de atac a apelului.

În concluzie, Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural să analizeze, pe fond, cererea de apel, fiind învestită cu o cale de atac neprevăzută de lege în materia contenciosului administrativ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge apelul ca inadmisibil.

Admite excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu.

Respinge apelul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva sentinței nr. 935 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5613/2023
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2023 Asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 8 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Secto
ÎCCJ 2025-04-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1953/2025
Ședința publică din data de 3 aprilie 2025 Asupra căilor de atac de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București,
ÎCCJ 2020-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4550/2020
Ședința publică din data de 22 septembrie 2020 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Cu
ÎCCJ 2023-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2023
Ședința publică din data de 15 februarie 2023 Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual 1.1. Prin sentința nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronu
ÎCCJ 2022-03-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1194/2022
Ședința publică din data de 2 martie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înr
Sursă