ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4926/2022

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 6284 din 25 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului invocată de intimat și, pe cale de consecință a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1258 din 19 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În cuprinsul cererii, întemeiate pe dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., petentul a arătatat că a solicitat atât, prin cererea de recurs cât și, prin nota de cheltuili de judecată depuse la dosar, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat) efectuate în recurs.

În acest sens a pus concluzii de admitere a cererii de completare a dispozitivului Decizia nr. 6284 din 25 noiembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și, în consecință completarea dispozitivului deciziei cu consecința obligării intimatului A. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial în cuantum de 1.082,46 RON).

Făcând aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte consideră necesar a preciza că textele de lege din C. proc. civ., prin prisma cărora va fi analizată cererea recurentului-reclamant de completare a dispozitivului Deciziei nr. 6284 din 25 noiembrie 2020 sunt cele în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2017 (data de 26 octombrie 2017) și anume cele în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Dispozițiile legii noi, prin care s-au adus modificări și articolului 444 C. proc. civ., se aplică, de la data de 21.12.2018, doar proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată rămânând supuse legii sub imperiul căreia au început, conform art. 24-25 C. proc. civ.

Or, potrivit art. 444 alin. (1)

C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită are caracter definitiv, fiind pronunțată în calea de a atac a recursului, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ., cererea de completare a dispozitivului hotărârii putând fi formulată în termen de 15 zile de la pronunțare, termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut.

Decizia nr. 6284 din 25 noiembrie 2020 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, la data de 25 noiembrie 2020, astfel încât, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe zile, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii s-a împlinit la data de 11 decembrie 2020.

Întrucât petentul Colegiul Psihologilor din România a transmis cererea de completare a dispozitivului hotărârii prin email la data de 4 iulie 2022 (fila x ds.), Înalta Curte constată că, în raport cu data pronunțării hotărârii, cererea a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunțare, împrejurare care atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita actul de procedură, cererea fiind lipsită de funcția sa procesuală, iar instanța neputând păși la examinarea motivelor invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 coroborat cu art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității formulării cererii, invocată din oficiu, și va respinge cererea formulată de petentul Colegiul Psihologilor din România de completare a dispozitivului Deciziei nr. 6284 din 25 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocată din oficiu.

Respinge cererea formulată de petentul Colegiul Psihologilor din România de completare a dispozitivului Deciziei nr. 6284 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardivă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2022.