ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5052/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra cererii de completare a dispozitiv de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 1149 din 26 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal:

(i) a anulat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2274 din 29 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

(ii) a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, formulată de recurenta-reclamantă A.;

(iii) a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2667 din 21 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea depusă la data de 26.07.2021, intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România a formulat cerere de completare a deciziei nr. 1149 din 26 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015, solicitând completarea dispozitivului deciziei pronunțate, în sensul de a dispune obligarea recurentei-reclamante la plata sumei de 4.221,71 RON către Colegiul Psihologilor din România reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

În motivare, a arătat că a solicitat obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată atât prin concluziile orale, formulate la termenul de dezbateri din 26.02.2020, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar la aceeași dată, atașând și dovada cheltuielilor. Prin decizia pronunțată, a fost anulat, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta ALR împotriva sentinței de fond, a fost respinsă cererea de sesizare a CJUE în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, formulată de recurenta-reclamantă și, de asemenea, a fost respins recursul de declarat de reclamanta ALR împotriva sentinței de completare, dar s-a omis acordarea cheltuielilor de judecată către intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România, deși recurenta-reclamantă a căzut în pretenții față de acesta.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei menționate, analizând cererea în raport cu hotărârea pronunțată, care se solicită a fi completată, va admite cererea pentru considerentele ce urmează:

3.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Verificând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului deciziei nr. 1149 din 26 februarie 2020, Înalta Curte reține că intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România a solicitat obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens, pe care le-a atașat concluziilor scrise formulate în cauză, depuse la dosar în ședința publică de la termenul din 26.02.2020.

Astfel, la dosarul de recurs, filele x, intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România a depus factura seria x nr. x/07.02.2020 și extrasul de cont din 07.02.2020, precum și factura seria x nr. x/24.02.2020 și extrasul de cont din 24.02.2020, referitoare la onorariu avocațial, în valoare de 4.221,71 RON.

Referitor la cererea petentului de completare a dispozitivului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătescă acesteia cheltuieli de judecată."

Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Constatând că instanța de recurs anulat cererea recurentei împotriva sentinței de fond, a respins cererea recurentei de sesizare a CJUE în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, a respins cererea recurentei împotriva sentinței de completare și a omis a se pronunța în legătură cu cererea intimatului Colegiul Psihologilor din România, dovedită, de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului deciziei indicate cu acordarea cheltuielilor de judecată, astfel cum rezultă din înscrisurile doveditoare depuse la dosar.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea și va completa dispozitivul deciziei civile nr. 1148/26.02.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că va dispune obligarea recurentei-reclamante A. la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România.

Completează dispozitivul deciziei civile nr. 1149 din 26 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, în sensul că:

Dispune obligarea recurentei-reclamate A. la plata către intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România cu titlu de cheltuieli de judecată a sumei de 4.221,71 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.