ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5640/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din România, anularea parțială a Hotărârii CD 3/11.01.2019, adoptată de Comitetul Director în reprezentarea Colegiului Psihologilor din România prin Președintele Colegiului care este și Președinte al Comitetului Director, și schimbarea în parte a hotărârii, respectiv a art. 2 și 3 ale acestei hotărârii, în sensul: a) înlăturării din cuprinsul acesteia a mențiunilor procedurale referitoare la "înaintarea dosarului ce face obiectul contestației către comisia de deontologie și disciplină pentru efectuarea procedurii disciplinare; b) cu consecința admiterii tuturor motivelor de contestare a sancțiunii, aplicate petiționarei, privind nelegalitatea și netemeinicia deciziei nr. 2033/21.12.2018 emisă în dosarul 331A/22. O5-2018 de Comisia de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România; c) iar, în ipoteza imposibilității pronunțării direct de către instanța de contencios potrivit punctului l.b), obligarea Comitetului Director al Colegiul Psihologilor din România să procedeze la o nouă analiză a contestației petentei în privința temeiniciei și legalității sancțiunii aplicate, constatând că pârâtul Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România nu a făcut o analiză asupra susținerilor din contestație, nefiind înlăturate în nici un fel, și nici asupra aspectelor de netemeinicie și nelegalitate sesizate în raport de dispozițiile legale incidente așa cum s-a solicitat. Totodată, a solicitat, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea 554/2004, anularea parțială a dispozițiilor Anexei 2 a Hotărârii nr. 4CN din l noiembrie 2013 pentru aprobarea Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică și a Codului de procedură disciplinară, respectiv a art. 13 (3) (sintagma "potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (1) lit. c) și d) din lege poate fi contestată de către părți pentru nerespectarea procedurilor răspunderii disciplinare") și (4), art. 14 (2) e) și 14 (3).

Hotărârile primei instanțe 2.1. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 351 din 3 iunie 2020, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România și a Comisiei de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România și excepția lipsei de obiect și a lipsei de interes a reclamantei. Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată șu a admis în parte cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată,i obligând reclamanta la plata sumei de 1766 RON cheltuieli de judecată. 2.2. Prin sentința nr. 746 din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 351/03.06.2020 formulată de reclamantă și a completat dispozitivul sentinței cu următoarele: Respinge capătul de cerere privind anularea parțială a dispozițiilor - Anexei 2 a Hotărârii nr. 4CN/01.11.2013 art. 13 alin. (3) și (4), art. 14 alin. (2) și 14 alin. (3).

Recursurile exercitate Împotriva acestor sentințe a declarat recurs reclamanta A. invocând, în privința sentinței de completare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și solicitând admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentințelor atacate, cu cheltuieli de judecată, în privința căii de atac împotriva sentinței nr. 351/2020 invocând și nulitatea acesteia.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2021, recurenta-reclamantă a arătat că renunță la judecata recursurilor exercitate împotriva sentinței nr. 351 din 3 iunie 2020 și sentinței nr. 746 din 8 septembrie 2020 ale Curții de Apel București și cenzurarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat solicitate de intimat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de drept relevante Constatând că, în cauză, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă." Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului. Totodată, va face aplicarea prevederilor art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut", și va obliga recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-pârât, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) din același Cod.