ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4893/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4893/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 25 octombrie 2022
Asupra contestației de față;
Din examinarea actelor de la dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a Contencios Administartiv și Fiscal a fost înregistrată sub număr de dosar x/2022, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1821 pronunțată în dosarul x/2019 de către Curtea de a Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERĂ.
Prin rezoluția din data de 12.07.2022, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 100 de RON, partea fiind citată cu această mențiune.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru contestatorul a formulat cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiva cerere fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2022
Instanța învestită cu soluționarea acesteia a fixat termen pentru judecata cererii de reexaminare la data de 08.09.2022, în Camera de Consiliu, când, prin Încheiere, a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A., ca nefondată.
La data de 03 octombrie 2022, petentul A. a formulat contestație la tergiversarea procesului cu privire la dosarul nr. x/2022, respectiva contestație fiind înaintată de către Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal " instanței ierarhic superioare", căreia îi revine competența de soluționare, conform art. 525 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022, aplicabil raportat la momentul formulării contestației.
Prin urmare, contestația privind tergiversarea procesului, astfel cum a fost formulată de către petentul - contestator A., a fost înregistrată la data de 05 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2022, fiind repartizat aleatoriu prin sistemul Ecris Completului de judecată nr. 1 care, prin Rezoluția Președintelui completului, din data de 07.10.2022, a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 25 octombrie 2022, în Camera de Consiliu, conform art. 525 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022.
La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2022, în Camera de Consiliu, Înalta Curte, din oficiu a invocat nulitatea contestației privind tergiversarea procesului, reținând cauza pentru a se pronunța mai întâi asupra acesteia, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând mai întâi excepția nulității contestației privind tergiversarea procesului, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite, constatând nulă contestația formulată de contestatorul A., în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 522 C. proc. civ. privind Subiectele contestației și motivele ei" 1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiași articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare, respectiv:
"1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Astfel, se constată că articolul 522 alin. (2) C. proc. civ. precizează expres situațiile în care părțile sau/și procurorul pot face contestația privind tergiversarea procesului.
Prin urmare, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
În acest context, contestația/plângerea la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care
chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.
Analizând contestația ce face obiectul prezentei judecăți, prin raportare la dispozițiile art. 522 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși petentul a intitulat expres cererea sa ca fiind " Contestație la tergiversarea procesului prin toate mijloacele inclusiv necomunicarea încheierilor de dezinvestire", indicând în antetul contestației numărul de dosar x/2022, totuși, din conținutul contestației formulate nu rezultă incidența în cauză a niciunuia din cazurile expres prevăzute de textul legal menționat, contestatorul formulând doar niște critici generale cu privire la " vidul legislativ…privind jurisdicția la plângerile cerățenilor români vătămați prin infracțiuni săvârșite de stat", susținând următoarele:
" De peste 30 de ani statul roman tergiverseaza formularea legii de punere in executare a art. 52 din Constituție privind dreptul la reparatie al cetățenilor romani vătămați prin infracțiuni săvârșite de stat. In România cetățenii nu sunt apărați de o lege naționala împotriva infracțiunilor săvârșite de stat.
Deși solicitata expres, în temeiul obligațiilor sale legale, constituționale și internaționale, sa se pronunte asupra vidului legislativ programat de statul român, puterea judecătorească se asociază prin toate miiloacele la tergiversarea constituirii cadrului legal pentru apărarea cetățenilor români împotriva infracțiunilor savârșite de statul roman și pentru reparația vătămărilor.
Pe cale de consecință, nici o autoritate din România nu a primit, printr-o lege naționalaă, puterea de a se pronunța in materia crimei organizate de stat cu încălcarea drepturilor fundamentale și a obligațiilor constituționale si internaționale de garantare a drepturilor fundamentale.
Prin ratificarea tratatelor care fac parte din dreptul intern si au prioritate față de acesta precum și prin Legea nr. 590/2003 privind tratatele, autoritatea judecătoreasca a primit puterea si obligația de a se pronunța in cazuri de încălcare a drepturilor fundamentale dar nu a îndeplinit aceasta obligație.
In scopul completării codului nenal cu nrevederi care sa soluționeze vidul legislativ programat de statul român solicit sesizarea CCR cu excepția de neconstitutionalitate a art. 135 (1) din C. pen. care instituie în fapt, prin omisiune, imunitate de jurisdicție penală pentru stat si autorități publice, anexată.
In drept, principiul bunei-credințe, Legea 590/2003,Constituția României,Tratatele si convențiile ratificate în materia Drepturilor Omului, crima organizata, terorism, Convenția de la Viena in materia tratatelor".
Se constată, așadar, că, în afară de denumirea expresă a cererii sale, ca fiind " contestație la tergiversarea procesului" și numărul dosarului - x/2022, contestatorul nu a făcut nici o mențiune cu privire la procesul a cărei judecată a fost tergiversată, nu a arătat în mod concret, ce termen procedural nu a fost respectat, ce măsură stabilită de lege nu a fost luată de instanță, sau care act de procedură nu a fost îndeplinit, ci s-a limitat la formularea unor considerații generale, invocând vidul legislativ privind dreptul la reparație al cerățenilor români vătămați prin infracțiuni săvârșite de stat.
Ca atare, chiar și în ipoteza în care s-ar face abstracție de faptul că nici temeiul de drept indicat în contestație nu este cel corect, cererii îi lipsesc cu desăvârșire motivele de fapt, astfel încât devin incidente în cauză dispozițiile art. 194 lit. d) din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată va cuprinde "...arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea", respectiv dispozițiile art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă..."
Astfel, Înalta Curte apreciază că nemulțumirile contestatorului legate de "tergiversarea constituirii cadrului legal pentru apărarea cetățenilor română împotriva infracțiunilor săvârșite de statul român și pentru reparația vătămărilor" reprezintă aspecte de fapt care exced motivelor expres reglementate de lege în cadrul cărora poate fi exercitată contestația la tergiversare și nu pot fi analizate în această procedură.
Pentru aceste considerente, admițând excepția nulității, invocată din oficiu, conform art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 525 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199 din 11.07.2022, raportat la art. 196 C. proc. civ., va constata nulă contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulă contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.