ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5650/2023

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de recurs și evoluția procesuală în cadrul acestei căi de atac

Contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 389 din 13 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin adresa emisă la data de 15 mai 2023, instanța de recurs a comunicat obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON recurentului, conform dovezii de înmânare a actelor de procedură aflată la dosarul de recurs.

Recurentul a formulat cererea de reexaminare, formându-se în acest dosraul nr. x/2022/a2.

Prin adresa emisă la data de 19 iunie 2023 și primită de petent la data de 22 iunie 2023, Înalta Curte a pus în vedere petentului să semneze cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării.

1.2. Soluția instanței de recurs față de neîndeplinirea obligației de semnare a cererii de reexaminare

Prin încheierea din data de 29 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de reexaminareîmpotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., pentru lipsa semnăturii.

2.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 august 2023 contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii din data de 29 iunie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 solicitând admiterea contestației cu consecința rejudecării cauzei.

În susținerea contestației în anulare, contestatorul a invocat următoarele argumente:

Instanta a ignorat notificarea din 07.06.2023 privind absenta contestatorului de la domiciliu prin care acesta menționa imposibilitatea receptionärii corespondentei și suspendarea termenelor pentru perioada 12.06-04.07.2023.

Acesta a precizat că a arătat instnaței că nu are acces la internet deci, nici la e-mail in acea perioadă, iar dacă ocazional ar fi putut accesa e-mailul, acest lucru nu îi permitea sa corespondeze in conditii normale și acceptabile din punct de vedere tehnic cu instanta.

Consideră că instanța i-a cerut prin adresa din 19.06.2023 să semneze cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, iar această cererea este nelegală.

Mai arată contestatorul că citatia i-a fost lăsată la ușa apartamentului în care domiciliază, in data de 22.06.2023, în perioada în care acesta nu se afla la domiciliu.

Or, în cauza de față este vorba de greșeală materială în condițiile în care gresit se retine că i-ar fi fost comunicat în mod legal obligația de semnare a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

2.2 Întâmpinarea formulată în cauză.

Intimata Școala Națională de Studii Politice și Administrative a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea contestației pentu lipsa semnăturii contestatorului, iar pe fond a solicitat respingerea contestației în anulare, ca fiind inadmisibilă.

3.1. Înalta Curte analizând cu prioritate contestația în anulare din perspectiva excepției nulității pe motiv ca aceasta nu este semnată de contestator, apreciază că această excepție invocată de intimată este nefondată.

În speță, la data de 28 august 2023, contestatorul A. a comunicat prin poșta electronică (e-mail) contestația în anulare semnată olograf, considerente pentru care acesta a acoperit obligația instituită în sarcina sa prin adresa de comunicare emisă la data de 18 august 2023 și comunicată contestatorului la data de 22 august 2023 de a semna olograf contestația în anulare.

Înalta Curte trecând la analiza pe fond a contestație în anulare, prin raportare la motivele invocate și la temeiurile de drept privitoare al modalitate de comunicare a actelor de procedură apreciază că argumentele prezentate de contestatorul A. nu sunt fondate și urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., textul de lege pe care este întemeiată contestația în anulare promovată de contestatorul A.:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:(...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"

În accepțiunea textului de lege menționat, motivul de contestație referitor la săvârșirea unei greșeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau nul, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speța dedusă judecății, contestatorul reclamă împrejurarea că instanța de recurs nu a luat în considerare cererea s-a potrivit căreia a solicitat să nu i se comunice acte de procedură în intervalul 12.06.2023 - 04.07.2023 pe motiv că nu are acces la corespondență.

Înalta Curte constată că acesta nu reprezintă un argument temeinic în susținerea contestației în anulare în măsură în care capitolul II. Citarea și comunicarea actelor de procedură din Titlul IV. Actele de procedură din C. proc. civ. nu prevede procedura potrivit căreia partea poate alege în mod discreționar momentul la care instanța poate să comunice un act de procedură în ceea ce-l privește.

În situații excepționale, C. proc. civ. conferă părților posibilitatea de a alege locul citării și al comunicării actelor de procedură, înlăturarea unor neregularități privind citarea, ori schimbarea locului citării (art. 158, art. 160 și art. 172 C. proc. civ.), însă în nicio ipoteză această lege nu conferă dreptul părții interesate să-și aleagă data la care să i se comunice un anumit act de procedură.

În ceea ce privește termenul în care se efectuează anumite acte de procedură acest atribut revine exclusiv legii și este administrat exclusiv de instanța de judecată, sub acest aspect legea având un caracter imperativ de la care nu se poate deroga.

Așadar, Înalta Curte analizând argumentele propuse de contestator prin raportare la înscrisurile existente la dosarul instanței de recurs, constată că aceste argumente nu sunt întemeiate.

În speță, prin adresa emisă la data de 19 iunie 2023 și primită de petent la data de 22 iunie 2023, Înalta Curte a pus în vedere petentului să semneze cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării.

Cum în cauză, contestatorul față de această obligație nu s-a conformat, iar legea nu prevede o derogare de amânare a unei proceduri de comunicare a unui act de procedură, nu se poate aprecia că hotărârea pronunțată de instanța învestită cu cererea de reexaminare este rezultatul unei erori materiale.

ce le revin acestora în legătură cu taxele judicare de timbru.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate.

Față de cele de mai sus, cum în speță, motivele formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul urmărind, în realitate, o rejudecare a recursului pentru motive nepermise de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din 29 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.