ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4799/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4799/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 19 octombrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Acțiunea judiciară
1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației Naționale, prin Direcția Generală Învățământ Universitar și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (în continuare, CNATDCU), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea:
- Deciziei Consiliului General al CNATDCU nr. 15009/05.06.2019 prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamant și înregistrată la Ministerul Educației Naționale sub nr. x/04.01.2019;
- Deciziei Consiliului General al CNATDCU nr. 15365/27.12.2018 prin care a fost validată rezoluția de retragere a titlului științific de doctor în domeniul "Teologie" și de admitere a sesizării depuse la UEFISCDI sub nr. x/28.02.2018 și înregistrată la Ministerul Educației Naționale sub nr. x/28.02.2018;
- tuturor actelor întocmite în cadrul procedurii demarate în baza sesizării anterior nominalizate.
La data de 10.01.2019, reclamantul a depus cerere modificatoare și completatoare la acțiunea introductiva de instanță prin care a dezvoltat argumentele în fapt și în drept care au condus la nașterea litigiului.
1.2. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației Naționale și Ministrul Educației Naționale, prin Direcția Generală Învățământ Universitar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 4287 din data de 19.06.2019 prin care i-a fost retras titlul științific de doctor în domeniul "Teologie" acordat de Universitatea din Craiova și conferit prin Ordinului Ministrului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nr. 5729/24.11.2020.
Reclamantul a invocat și nelegalitatea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 4287 din data de 19.06.2019 pentru motive similare cu cele invocate pentru anularea deciziilor CNATDCU.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 677 din 22.07.2020, a respins cererile conexe, ca nefondate.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunilor conexe.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a Capitolului III, pct. 9, ultimul alineat din Codul de etică și deontologie a Universității din Craiova, a art. 12, Capitolul V din Anexa 2 la Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 3482/2016, precum și a art. 3 lit. c) și ale art. 17 raportat la art. 9 din același Regulament.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce au fost prezentate la dosar.
Soluția instanței de recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Ordinului Ministrului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nr. 4698 din data de 14.08.2009, recurentului i-a fost conferit titlul științific de doctor în "Istorie" pentru teza de doctorat "Guvernarea B.", teză susținută în cadrul Universității Valahia din Târgoviște.
Prin Ordinului Ministrului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nr. 5729 din data de 24.11.2010, recurentului i-a fost conferit titlul științific de doctor în "Teologie" pentru teza de doctorat "Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în perioada interbelică (1918-1940) și bazele ei canonice", teză susținută în cadrul Universității Craiova.
În ceea ce privește ultima teză de doctorat nominalizată, Universitatea din Craiova, prin adresa nr. x/14.03.2018, a sesizat Comisia de Etică în vederea analizării acesteia și a întocmirii punctului de vedere în raport cu procedurile interne stabilite de Codul de etică și deontologie profesională universitar din 2011 și de Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de Etică a Universității.
Comisia de Etică din cadrul Universității Craiova a emis punctul de vedere nr. 2026/29.03.2018 în care a precizat faptul că recurentul ar fi săvârșit "în mod deliberativ și repetitiv" acte de plagiat și acte de autoplagiat.
Comisia de lucru din cadrul CNATDCU a întocmit un raport la data de 11.06.2018 prin care a propus retragerea titlului științific de doctor în "Teologie" deținut de recurent.
Prin Decizia Consiliului General al CNATDCU nr. 15365/27.12.2018 a fost validată rezoluția de retragere a titlului științific de doctor în domeniul "Teologie" și de admitere a sesizării depuse la UEFISCDI sub nr. x/28.02.2018 și înregistrată la Ministerul Educației Naționale sub nr. x/28.02.2018.
Prin Decizia Consiliului General al CNATDCU nr. 15009/05.06.2019 a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamant și înregistrată la Ministerul Educației Naționale sub nr. x/04.01.2019 având ca obiect decizia anterior nominalizată.
Prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4287 din data de 19.06.2019, recurentului i-a fost retras titlul științific de doctor în domeniul "Teologie" acordat de Universitatea din Craiova.
Ordinul în discuție a fost fundamentat în drept pe prevederile:
- art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;
- art. 69 alin. (6) din Anexa la H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare;
- art. 31 și art. 33 lit. b) din Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 3482/2016, cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan (…) b) retragerea titlului de doctor."
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 364 din 08.06.2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831/24. VIII.2022) s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.
Pe subiectul analizat, prezintă relevanță următoarele considerente expuse în decizia instanței constituționale:
"25. Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil și producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte. (…)
Textul criticat reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic si a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desființează pentru motive anterioare emiterii sale [nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională], această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilității actelor administrative nu este unul absolut, el cunoaste si excepții, printre acestea numărându-se si actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil și au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. În consecință, întrucât titlul de doctor si diploma de doctor care au intrat în circuitul civil și au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, ele nu pot fi revocate.
Retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil și a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituția emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigența ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanță judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanța judecătorească, pentru că această operațiune este una formală, o consecință firească a desființării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanța judecătorească, si nu de instituția emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate.
Curtea reține că trebuie realizată o diferențiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanța judecătorească si, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situații evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil si a producerii de efecte juridice.
Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil si au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât si înscrisul constatator pot fi desființate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituției emitente a actului desființarea titlului, se imprimă si se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.
Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 încalcă art. 21 si 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituție cu referire la exigențele constituționale privind limitele principiului revocabilității actului administrativ individual, fiind constituțional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.
Prin urmare, este exclusă competența autorității publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, această competență revenind instanței judecătoresti, sesizate în condițiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanța va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor si de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competența de a evalua ea însăsi calitatea lucrării, nivelul stiințific al acesteia sau caracterul stiințific al activității deținătorului titlului de doctor."
În raport de dezlegarea dată de Curtea Constituțională prin decizia de interpretare a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a stabili dacă Ordinul Ministrului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nr. 5729 din data de 24.11.2010 prin care recurentului i-a fost conferit titlul științific de doctor în "Teologie" a intrat sau nu în circuitul civil și a produs sau nu efecte juridice.
În situația în care actul administrativ aflat în discuție a intrat în circuitul civil și a generat drepturi subiective garantate de lege, autoritatea publică emitentă nu poate dispune revocarea acestuia, ci poate solicita instanței de contencios administrativ competente anularea sa pentru vicii de nelegalitate.
În ipoteza în care decizia de conferire a titlului științific de doctor nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, instanța de trimitere urmează să verifice legalitatea acesteia.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 677 din 22 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 19 octombrie 2022.