Decizia nr. 4786/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 990/2018 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și precizată la data de 17.10.2017, reclamantul INSTITUTUL DE MATEMATICĂ A. AL ACADEMIEI ROMÂNE, a solicitat în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL CAPITAL UMAN - MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE (OI POCU - MEN) și MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE - DIRECȚIA GENERALĂ PROGRAME EUROPENE CAPITAL UMAN anularea Deciziei nr. x/24.11.2016 privind soluționarea contestației depuse de Institutul de Matematică "A." al Academiei Române, înregistrată la OIPOSDRU-MENCȘ sub nr. x/20.10.2016, privind proiectul x și a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/05.09.2016 și, în consecință, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 13.423,30 RON achitată de IMAR în baza titlului de creanță/Procesul-verbal nr. x/05.09.2016.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 990 din 6 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamantul INSTITUTUL DE MATEMATICĂ A. AL ACADEMIEI ROMÂNE, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL CAPITAL UMAN - MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE (OI POCU - MEN) și MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE - DIRECȚIA GENERALĂ PROGRAME EUROPENE CAPITAL UMAN; a anulat Decizia nr. x/24.11.2016 și Procesul-verbal nr. x/05.09.2016 emise de pârât; a obligat pârâtul la restituirea către reclamant a sumei de 13.423,30 RON.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au declarat recurs pârâții Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. 3.1. Prin recursul formulat în cauză, pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii și menținerea ca temeinice și legale a actelor atacate. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că, în sentința recurată, reținerile instanței sunt contradictorii, din moment ce a considerat că "neregulile constatate" vizează "aspecte privind regularitatea" contractului încheiat în data de 02.01.2014 "din perspectiva reglementărilor interne privind documentele justificative", dar ulterior a considerat în mod nejustificat că "pentru a fi în prezența unei abateri, trebuia să existe un efect prejudiciabil". Or, potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. De asemenea, sentința recurată conține motive străine de natura cauzei, prin prisma faptului că instanța de fond a analizat distorsionat situația existentă și nu a luat în considerare argumentele echipei de soluționare a contestației, apreciind în mod eronat că autoritatea pârâtă nu ar fi făcut o analiză a susținerilor reclamantului. Din decizia de soluționare rezultă în mod evident asumarea concluziilor formulate de echipa de control care a întocmit titlul de creanță contestat din moment ce documentele depuse de reclamant nu au conturat o situație contrară celei stabilite prin titlul de creanță. Din Decizia nr. x/24.11.2016 reies în mod clar rațiunile pentru care recurenta a ales soluția adoptată, astfel încât motivarea să fie legală și adecvată, conferind actului administrativ transparență și claritate. În ceea ce privește În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că temeiul relațiilor juridice cu reclamanta este Contractul de finanțare x, înregistrat cu nr. x/25.03.2011, cu modificările și completările ulterioare. Art. 1270 din C. civ. prevede că acordul de voință al părților, liber exprimat în condiții de legalitate și concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părțile contractante. Conform Acordului de parteneriat încheiat între beneficiarul proiectului, Institutul de Matematică "A." al Academiei Române și partenerii săi, Partenerul 6 B. și-a asumat implicarea în implementarea activității 4.3 Publicarea de comunicate de presă. Partenerul 6 B. a decis încheierea în data de 02.01.2014 a unui contract cu expertul C. pentru activitate suport în organizarea conferinței finale a proiectului aferente activității 4.3 din Graficul de implementare a proiectului, iar prin factura nr. x/14.04.2014 a fost solicitată la rambursare suma de 15.792,12 RON la capitolul bugetar "Cheltuieli aferente activităților subcontractate (externalizate)". Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 41, înregistrată cu nr. E53S/AZ/04.02.2011, privind regulile specifice privind monitorizarea proiectelor pentru care beneficiarii au optat pentru externalizarea totală sau parțială a managementului de proiect, menționează la art. 5 în mod clar că documentele prezentate la art. 4 se vor aplica și pentru externalizarea altor activități legate de implementarea proiectului. Or, pentru d-l C., reclamantul nu a prezentat documentele precizate la art. 5 din instrucțiune (raport de activitate, procese-verbale de recepție a serviciilor prestate) nici împreună cu punctul de vedere la proiectul de proces-verbal și nici cu ocazia depunerii Contestației nr. OI/3929/S JCSN/20.10.2016. Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 60 înregistrată cu nr. E95028/CR/11.05.2012, privind modificările contractuale aferente externalizării echipei de management și experților din echipa de implementare prevede pentru beneficiarii care solicită externalizarea integrală sau parțială a echipei de management și/sau a experților din echipa de implementare obligativitatea inițierii unui act adițional la contractul de finanțare care să modifice Cererea de finanțare/Bugetul proiectului, dar reclamantul nu a procedat la modificarea contractuală în conformitate cu cerințele instrucțiunii. Afirmația instanței conform căreia reclamanta a făcut dovada că au fost înregistrate întârzieri la aprobarea Actului adițional nr. x/14.03.2014 nu este de natură a justifica încălcarea Instrucțiunii nr. 60/11.05.2012, prin încheierea contractului din 02.01.2014 fără a avea aprobarea pentru modificarea contractuală în conformitate cu cerințele instrucțiunii. Nici reținerea primei instanțe conform căreia nu s-ar fi făcut dovada existenței unui prejudiciu în bugetul UE nu este conformă cu realitatea, în cazul de față prejudiciul fiind real și reprezentat de suma de 15.792,12 RON afectată de neregulă, din moment ce a fost solicitată la rambursare și rambursată reclamantului fără respectarea prevederilor legale asumate prin semnarea Contractul de finanțare înregistrat cu nr. x/25.03.2011, aferent proiectului x. Și în ipoteza în care prejudiciul ar fi fost doar potențial am fi fost tot în prezența unei nereguli, așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător, regula generală fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-199/03 și Concluziile avocatului general pronunțate în cauza C-465/10). În fine, a mai susținut recurenta că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material reprezentate de art. 2, alin. (1), lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la principiul proporționalității. În cazul de față OI POCU-MEN a decis neeligibilitatea integrală a cheltuielilor aferente Contractului încheiat în data de 02.01.2014 între Partenerul 6 B. și expertul C., deoarece a fost constată o neregulă în sensul O.U.G. nr. 66/2011 prin încălcarea prevederilor legale asumate la semnarea Contractul de finanțare nr. x/25.03.2011. În opinia recurentei, măsura administrativă adoptată este adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit (...) în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura (...) neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora, fiind respectate condițiile prevăzute de art. 2, alin. (1), lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011. 3.2. Prin recursul formulat în cauză, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În prealabil, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii formulate de intimatul-reclamant în contradictoriu cu MFE, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Cererea de chemare în judecată nu cuprinde nicio referire la Ministerul Fondurilor Europene (la momentul formulării acțiunii, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene-MDRAPFE), în afara faptului că este chemat în judecată, astfel încât simpla mențiune că acesta este unul dintre pârâții în contradictoriu cu care înțelege să se judece, nu conduce automat la a-i conferi și calitate procesuală, atât timp cât reclamantul nu a indicat în concret motivele de fapt și de drept, precum și dovezile pe care se sprijină chemarea în judecată a acestuia. Mai mult, prezenta cauză are ca obiect anularea unor acte administrative care nu sunt emise de Ministerul Fondurilor Europene/MDRAPFE. Totodată, a precizat că potrivit Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 600/23.09.2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013", cu modificările și completările ulterioare aduse prin acte adiționale succesive, coroborat cu prevederile art. 20 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, proiectul x intitulat "Doctoratul în științe fundamentale-începutul unei cariere de vârf în cercetare" se află în gestiunea MENCS-01 POSDRU (actual MEN-OIPOCU), aceasta fiind așadar singura entitate ce a avut competențe în verificarea și analizarea legalității modului în care Institutul de Matematică "A." al Academiei Române a implementat Proiectul în discuție și, ca atare, așa cum reiese de altfel fără dubii din cuprinsul lor, singura care a emis actele administrative a căror cenzură a fost solicitată prin demersul judiciar. Așadar, Ministerul Fondurilor Europene nefiind emitentul actelor administrative atacate nu se realizează identitatea impusă de legea procesuală civilă în prezenta cauză între partea care poate fi chemată în judecată în cadrul raportului juridic litigios și cea care deține calitatea de pârât, fiind evident că în mod greșit și neîntemeiat, Institutul de Matematică "A." al Academiei Române a formulat acțiunea și în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că în mod corect, MEN-OIPOCU a procedat la emiterea celor două acte administrative atacate, stabilind în sarcina Institutului de Matematică "A." al Academiei Române o creanță bugetară în valoare de 13.423,30 RON, luând în considerare că acesta nu a respectat următoarele: art. 9 A pct. 1 din Contractul de finanțare, art. 2 alin. (1) lit. c) cu precădere din Hotărârea Guvernului nr. 759/11.07.2007, art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, Secțiunea 3.1.3. "Eligibilitatea cheltuielilor" din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2010, art. 172 lit. f) din Regulamentul nr. 2.342/2002 al Comisiei, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1.606/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunității Europene, prevederile Instrucțiunii AM POSDRU nr. 41 privind regulile specifice privind monitorizarea proiectelor pentru care beneficiarii au optat pentru externalizarea totală sau parțială a managementului de proiect, înregistrată sub nr. x/04.02.2011; prevederile Instrucțiunii AM POSDRU nr. 60. Astfel, a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut că "(...) susținerile reclamantului sunt întemeiate cu privire la înscrisurile depuse de acesta (...), în contextul în care documentele transmise de Institutul de Matematică "A." al Academiei Române la MEN-OI POCU în vederea rambursării cheltuielii, au constat în time-sheet-uri semnate de expertul C., dar fără să fie făcută dovada serviciilor prestate, nefiind detaliat în mod explicit, care sunt serviciile pe care le va presta expertul în numele partenerului 6 din proiect, precum și fără să se menționeze că expertul desemnat are obligația organizării activității 4.3 "Organizarea conferinței finale" din Graficul de implementare a activităților. Or, contrar susținerilor primei instanțe, documentele transmise de intimat nu sunt totuși în măsură să acopere prevederile pct. 4 din Instrucțiunea nr. 41 emisă de AM POSDRU potrivit căreia, beneficiarul este ținut să depună anumite documente justificative, pe care acesta nu le-a depus, și nu conferă acestei cerințe imperative caracter opțional, în maniera reținută de prima instanță. Prima instanță a reținut într-un mod lapidar și neîntemeiat că din documentele depuse ar rezulta că serviciile erau necesare și au fost prestate, iar conferința finală realizată potrivit proiectului, fără să arate care înscrisuri sunt de natură să susțină aprecierile acesteia. Recurentul a criticat și raționamentul primei instanțe în ceea ce privește încălcarea principiului proporționalității, susținând că abaterile de la legalitate au fost săvârșite de reclamant în cadrul unui contract finanțat majoritar de la bugetul UE condiționat, în principal, de stricta respectare a legalității în utilizarea lor, astfel că orice atingere adusă principiilor fundamentale conduce la consecința cheltuirii necuvenite a unei părți din aceste sume și, în consecință, prejudiciază bugetul UE. De asemenea, prejudicierea se produce tocmai prin încălcarea de către beneficiar a normelor legale, iar anularea actului și exonerarea de obligația legală de rambursarea de către acesta a creanțelor bugetare primite în contextul expus, deci nesancționarea sa pentru nerespectarea legii, conduce la menținerea încălcării ordinii de drept, iar nerepunerea în situația anterioară prin păstrarea sumelor primite nelegal se realizează cu prejudicierea patrimoniului pe care acestea trebuie să îl întregească.

Apărările formulate în cauză Intimatul - reclamant a depus întâmpinare la recursurile declarate în cauză prin care a invocat excepția nulității acestora pentru nemotivare, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive, a solicitat respingerea acesteia; pe fond, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Alte aspecte procesuale Excepția nulității recursurilor a fost respinsă de instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Fondurilor Europene, s-a apreciat că aceasta face parte din cuprinsul cererii de recurs. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursurilor O observație prealabilă analizării criticilor din recurs este aceea că recurentul - pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive. Chiar dacă pârâtul Ministerul Fondurilor Europene nu este emitentul actelor administrative atacate în cauză, atât timp cât acestea privesc un contract de finanțare încheiat în cadrul Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, indiferent că organismele intermediare au atribuții delegate de la autoritatea de management pentru implementarea programului operațional aflat în gestiune, Înalta Curte reține că, potrivit contractului de finanțare nr. x/25.03.2011, atât OIPOSDRU MEN cât și, în egală măsură, AMPOSDRU au competența și chiar obligația verificării tuturor operațiunilor efectuate pentru implementarea proiectului, a cererilor de rambursare intermediară/finală etc. respectiv obligația monitorizării din punct de vedere tehnic și financiar în vederea asigurării legalității, regularității, conformității și realității tuturor activităților aferente implementării proiectului, fiind creditorii creanței bugetare constatate conform procesului-verbal atacat. Conform acordurilor de delegare, AMPOSDRU poartă responsabilitatea finală a implementării POSDRU și poate verifica utilizarea fondurilor comunitare în scopul validării cheltuielilor declarate deja eligibile de către Organismul Intermediar. Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererile de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat. Recurenta - pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale a afirmat, în susținerea ipotezei privind motivarea contradictorie că instanța de fond a reținut, pe de o parte, că "neregulile constatate" vizează "aspecte privind regularitatea" contractului încheiat în data de 02.01.2014 "din perspectiva reglementărilor interne privind documentele justificative", iar, pe de altă parte, că "pentru a fi în prezența unei abateri, trebuia să existe un efect prejudiciabil". În ceea ce privește existența unor motive străine de natura cauzei, a susținut că instanța de fond a analizat distorsionat situația existentă și nu a luat în considerare argumentele echipei de soluționare a contestației, apreciind în mod eronat că autoritatea pârâtă nu ar fi făcut o analiză a susținerilor reclamantului. Contrar susținerilor recurentei, argumentele invocate în susținerea acestui motiv de casare nu pot fi apreciate ca fiind contradictorii sau străine de natura cauzei. Aspectele criticate de recurentă reprezintă, în realitate, componente ale raționamentelor logico - juridice prezentate de judecătorul fondului în susținerea soluției pronunțate și care vizează maniera de interpretare a forței probante a unor mijloace de probă, ori modul de aplicare, în cauză, ori de interpretare, dat de instanță, normelor de drept material, acestea fiind componente ale procesului deliberativ, ce stă la baza pronunțării hotărârii judecătorești adoptate. Totodată, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea contradictorie sau existența unor motive străine de natura cauzei nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. În ceea ce privește criticile recurentelor - pârâte întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. În mod greșit, susține recurenta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale că este îndeplinită cerința de motivare a Deciziei nr. OI POCU-MEN nr. x/24.11.2016 de soluționare a contestației administrative. Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că decizia nu este motivată, în conformitate cu art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nefiind efectuată, de comisia de soluționare a contestației, propria analiză a situației de fapt și a argumentelor învederate de contestatoare. Motivarea, în fapt și în drept, reprezintă o condiție de legalitate a actului administrativ, o garanție împotriva arbitrariului, o dovadă de transparență, pentru a da posibilitatea cunoașterii motivelor pentru care a fost emis, persoanei interesate să aprecieze asupra legalității și temeiniciei acestuia, și instanței de judecată învestită de persoana care se pretinde vătămată să efectueze controlul jurisdicțional, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz. Motivarea trebuie să fie adecvată actului emis, în raport de natura acestuia, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărei situații care a determinat emiterea actului administrativ. În cadrul Deciziei nr. x/24.11.2016 au fost expuse contestația administrativă formulată, concluziile verificărilor și s-a concluzionat că din datele redate reiese că procesul-verbal este întemeiat. Deși rezultă că emitentul deciziei confirmă cele constatate prin procesul-verbal, recurenta nu arată în concret care au fost argumentele prezentate în decizie în raport de motivele invocate prin contestația administrativă. Dispozițiile art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd faptul că autoritatea publică emitentă a titlului de creanță se va pronunța prin "decizie motivată" cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, astfel că decizia trebuie motivată atât în fapt, cât și în drept, mai ales în condițiile în care art. 47 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede în mod expres că printre elementele pe care contestația administrativă trebuie să le conțină se numără și motivele de fapt și de drept. Obligației contestatorului de a motiva în drept contestația îi corespunde obligația autorității de a motiva decizia emisă în contestație. Motivele de recurs referitoare la neeligibilitatea cheltuielii referitoare la activitățile subcontractate (externalizate), cheltuială aferentă facturii nr. x/14.04.2014, emisă de dl. C., reprezentând întreaga valoare a contractului încheiat la Bruxelles la data de 02.01.2014 cu partenerul nr. 6 din proiect - B. sunt, de asemenea, nefondate. Conform contractului de finanțare înregistrat la OIPOSDRU cu nr. x/25.03.2011, în calitate de beneficiar al proiectului x, reclamantul avea obligația de a solicita la rambursare cheltuieli cu respectarea legislației naționale și europene, în conformitate cu dispozițiile art. 1270 din C. civ., care prevăd că acordul de voință al părților, liber exprimat în condiții de legalitate și concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părțile contractante. Potrivit Instrucțiunii nr. 41 emisă de AMPOSDRU, în vederea justificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, beneficiarii anexează la cererile de rambursare documente justificative pentru cheltuielile aferente activităților subcontractate (externalizate), în situația de față activitățile referitoare la organizarea conferinței de închidere a proiectului verificat, acestea fiind contractul de prestări servicii, factura fiscală, raportul de activitate lunar pentru fiecare dintre activitățile externalizate, completat de către reprezentantul legal al contractului responsabil de acele activități, procesul-verbal de recepție servicii (dacă este cazul), iar ca documente care atestă efectuarea plății, ordine de plată și extrase de cont. Raportat la aceste dispoziții și situația cererii de rambursare nr. x, în mod corect a constatat instanța de fond că au fost ignorate înscrisurile depuse de reclamant din care rezultă că domnul C. (Senior expert în Educație și Trening) a prezentat rezultatele proiectului x în clădirea Jacques Delors a Comitetului Regiunilor de la Bruxelles, cu ocazia Seminarului Internațional VISIR e-Learning micro-Innovation matters, desfășurat la Bruxelles în perioada 25-26 martie 2014, constituind activitate suport în organizarea conferinței finale, așa cum a arătat în Punctul de vedere exprimat de reclamantă și consemnat în cuprinsul Procesului Verbal, Declarația/raport a domnului C., dată la Bruxelles la data de 17 octombrie 2016 și depusă atașat contestației, coroborată cu documentele justificative pe care reclamantul le-a atașat răspunsului la solicitarea de informații din data de 10 decembrie 2015 (Minuta ședinței de la Bruxelles din 24 martie 2014; programul seminarului VISIR de la Bruxelles; lista de participanți, timesheet C., machetele materialelor de diseminare și promovare elaborate în colaborare cu partenerul nr. 6 etc.). Astfel, suma aferentă facturii x/14.04.2014 reprezintă cheltuială identificabilă, verificabilă, dovedită prin documente originale, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și ale legislației naționale și comunitare, constituind, pentru aceste motive, cheltuială eligibilă, nefiind incidente, față de eligibilitatea cheltuielilor, dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, care obligă autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene să excludă integral sau parțial de la rambursare/plată cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare. Și în ceea ce privește pretinsa nerespectare a prevederilor Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 60, respectiv că reclamanta nu a cerut în prealabil încheierea unui act adițional la contractul de finanțare, că în cuprinsul lui nu se menționează anumite elemente din care să rezulte concret care sunt serviciile pe care le va presta expertul în numele partenerului 6 din proiect și că nu a prezentat toate documentele justificative, în mod corect a reținut de către instanța de fond că s-a făcut dovada înregistrării unei întârzieri la aprobarea Actului adițional nr. x/14.03.2014, dar și că activitățile prestate, potrivit dovezilor depuse, au fost în sensul derulării contractului, respectiv realizării conferinței finale. În aceste condiții, concluziile autorității pârâte privind existența unei "nereguli" în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt întemeiate; reclamantul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în privința acestuia neputându-se reține în mod rezonabil existența vreunei abateri, în sensul Regulamentului 1083/2006 ori a Regulamentului nr. 2988/1995 Potrivit art. 1 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" reprezintă "orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general". Pe de altă parte, art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 prevede că "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate". Or, în cauză nu s-a făcut dovada nerespectării cadrului normativ aplicabil la data semnării contractului de finanțare, neexistând o neregulă în derularea contractului, contract ce a fost finalizat la termen și în sumele stabilite prin contract. Prin urmare, stabilirea creanței bugetare în valoare de 13.423,30 RON (cheltuieli neeligibile în sumă de 15.792,12 RON fără TVA, sumă aferentă facturii nr. x/14.04.2014, emisă de dl. C., reprezentând întreaga valoare a contractului încheiat la Bruxelles la data de 02.01.2014 cu partenerul nr. 6 din proiect - B., din care 15% contribuția eligibilă a beneficiarului), este excesivă și disproporționată și are drept consecință caracterul nelegal al actului administrativ contestat. Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale, fiind nefondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de către recurentele-pârâte, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.