ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5387/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Academia de Studii Economice din București a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman (Oi Pocu-Men) ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. x/23.06.2017 privind soluționarea contestației depusă de către A.S.E. București împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor nr. x/18.04.2017; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor nr. O1/2972/SJCSN/18.04.2017, prin care s-au consemnat în sarcina A.S.E. București cheltuieli neeligibile în sumă totală de 4.874,52 RON RON, cu titlu de creanță bugetară rezultată din nereguli, din care: contribuție din fonduri UE - 4.143,34 RON, contribuție publică națională de la bugetul de stat - 731,18 RON.

În subsidiar, s-a solicitat restituirea sumelor achitate în baza titlului de creanță x/18.04.2017, în cazul admiterii cererii de anulare a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 4371 din 29 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice din București în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman (Oi Pocu-Men) și s-a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență x/18.04.2017 și decizia nr. x/23.06.2017 emisă în soluționarea contestației administrative.

Totodată, a respins cererea accesorie, de restituire a sumelor achitate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4371 din 29 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman (Oi Pocu-Men), criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate a fost formulate următoarele critici:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că susținerile instanței de fond sunt contradictorii, din moment ce Curtea de Apel, după verificarea situației doamnei A. afirmă pe de o parte, că pârâtul a înlăturat motivat punctul de vedere exprimat de reclamantă și înscrisurile noi depuse aceasta, dar pe de altă parte concluzionează că nu se poate reține în sarcina reclamantei fapta de a fi depășit limita maximă de 13 ore de lucru/zi menționată de Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 64/2013.

În mod similar, după verificarea situației domnului B., Curtea de Apel afirmă pe de o parte că îndreptarea erorii materiale ar fi trebuit sa fie făcută prin aplicarea semnăturii ambilor semnatari inițiali ai raportului în dreptul modificării (corecturii) și prin menționarea expresă a datei la care aceasta a fost efectuată, susținerea pârâtei fiind întemeiată, pe de altă parte concluzionează că și în acest caz cheltuiala făcută de reclamantă cu plata celor 12 ore pontate de domnul B. pentru activitatea Al. 5 în cadrul proiectului 55287 pentru luna ianuarie 2013, îndeplinește condițiile de legalitate, regularitate și conformitate.

În al doilea rând, se arată că prin hotărârea recurată situația existentă a fost analizată distorsionat și nu au fost luate în considerare argumentele privind depășirea de către doamna A. a limitei maxime de 13 ore/zi menționată în Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 64/2013 și raportarea de către domnul B. pentru luna ianuarie 2013 a unui număr de ore mai mic decât numărul de ore plătite și rambursate.

Nu în ultimul rând, se arată că instanța a analizat o situație de fapt, raportându-se la documente întocmite ulterior, cu scopul vădit de a elimina neconformitățile constatate.

Beneficiarul a solicitat la plată anumite cheltuieli pentru care a depus ca documente justificative, fișele de pontaj și rapoartele de activitate, cheltuielile fiind validate și plătite.

Instanța trebuia să facă o diferențiere între documentele în baza cărora s-a obținut rambursare sume solicitate de la plată și documentele "completate" depuse în susținerea punctului de vedere.

Atâta timp cât din analiza acestor documente se poate stabili existența unei omisiuni sau a unei erori de scriere, este normal ca aceste aspecte să fie luate în considerare. Dacă însă documentele refăcute vin să constate o realitate diferită față de situația reflectată în actele inițiale, nu mai putem discuta despre remedierea unei simple erori, ci de îndreptarea unei situații de fapt, în sensul procedurii de efecte juridice noi.

Astfel, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material din moment ce, împotriva evidentei încălcări a prevederilor legale menționate în titlul de creanță, a considerat că nu s-a dovedit existența unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene și a concluzionat că în cauza supusă judecății sunt îndeplinite condițiile de legalitate, regularitate și conformitate.

Contrar aprecierilor instanței de fond, pentru d-na A. - contabil în cadrul proiectului (expert pe termen lung), a fost depășit numărul de 13 ore/zi (Conform Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 64/2013), așa cum cum s-a constatat în urma verificărilor efectuate prin Procesul-verbal nr. OI/2972/S JCSN/18.04.2017, precum și concluziile reținute prin Decizia nr. x/23.06.2017, acte emise în baza documentelor transmise de A.S.E. BUCUREȘTI prin Adresa nr. Ol/632/SJCSN/20.03.2017.

Astfel, din moment ce au fost transmise fișe de pontaj aferente proiectelor ID 62955 și ID 59367 în care numărul de ore aferente celor două proiecte au o cu totul altă repartizare față de fișele de pontaj transmise pentru proiectul ID 55287, în mod logic, echipa de control a concluzionat că acestea au fost întocmite prin re-repartizarea numărului de ore în fiecare zi astfel încât să nu fie depășit pragul de 13 ore/zi.

Pe cale de consecință, în lipsa unei motivații credibile (eventual întărită de documente suport), OI POCU-MEN a considerat în mod justificat că documentele transmise de reclamantă împreună cu Punctul de vedere nr. x/11.04.17 la proiectul de proces-verbal nu pot fi luate în considerare doar pe baza invocării unei erori.

Însă, contrar situației existente în realitate, instanța de fond a considerat că în fișele de pontaj întocmite pentru proiectul 55287 s-au strecurat erori materiale cu privire la orele lucrate și a concluzionat că nu este vorba despre o modificare a fișelor comunicate la 20.03.2017 pârâtului, ci despre o completare a probatoriului de către reclamantă.

În acest context, susținerile instanței de fond sunt contradictorii, din moment ce afirmă că aceste fișe depuse ulterior de reclamantă sunt întocmite toate în perioada în cauză (august- octombrie 2012) și însușite prin semnătură de salariatul în cauză și de managerul de proiect (pentru fiecare proiect în parte), nefiind înscrisuri întocmite pro causa ori modificări făcute de reclamat la înscrisurile inițiale, dar menționează că la 15.03.2017 reclamanta i-a comunicat pârâtului exclusiv documentele privind proiectul 55287 cu privire la care se făceau verificări, neavând cunoștință despre erorile produse în cadrul fișelor de pontaj, despre care ar fi luat la cunoștință abia după comunicarea proiectului de proces-verbal.

Referitor la concluzia instanței de fond cu privire la situația domnului B., în mod eronat s-a apreciat că și în acest caz cheltuiala făcută de reclamantă cu plata celor 12 ore pontate de domnul B. pentru activitatea Al. 5 în cadrul proiectului 55287pentru luna ianuarie 2013, îndeplinește condițiile de legalitate, regularitate și conformitate.

Contrar celor reținute de Curtea de Apel București, pentru d-1 B. - asistent proiect s-a raportat în luna ianuarie 2013 un număr de ore mai mic decât numărul de ore plătite în cadiul proiectului și validate de OI POCU-MEN, așa cum a rezultat în urma verificărilor efectuate prin Procesul-verbal nr. Ol/2972/SJCSN/18.04.2017 și concluziile Deciziei nr. x/23.06.2017 din documentele transmise de reclamantă prin Adresa nr. x/20.03.2017.

Din analiza noilor documente s-a constatat că modificarea de către managerul de proiect a Raportului de activitate din ianuarie 2013 pentru domnul B. nu este asumată și de către expert prin semnătură și nu este menționată nici data la care s-a făcut corecția iar invocarea unei erori materiale de către reclamantă în punctul de vedere drept justificare nu a putut fi acceptată.

În consecință, OI POCU-MEN a considerat în mod corect că cele 6 ore plătite nejustificat domnului B. pentru activitatea Al .5 în cadrul proiectului 55287 pe luna ianuarie 2013 sunt neeligibile.

Pornind de la faptul ca fișa de pontaj depusă în 20.03.2018 a fost întocmită la aceeași data și însușita de aceleași 2 persoane ca și raportul de activitate și avea mențiuni foarte clare în sensul că expertul nu a prestat 12 ore pentru activitatea A 1.5, instanța de fond a apreciat că s-ar putea considera de asemenea faptul că expertul B. (deși nu a semnat modificarea pe raport) a declarat si sub semnătură faptul că a prestat 12 ore și nu 6, ceea ce este o eventualitate și nu o realitate care să poată fi probată.

Astfel, contrar situației existente în realitate, instanța de fond, invocând principiul proporționalității. a stabilit în mod nejustificat eligibilitatea celor 6 ore plătite în plus domnului B. pentru activitatea Al. 5 în cadrul proiectului 55287 în luna ianuarie 2013.

Din datele existente la dosarul cauzei rezultă că echipa de control care a întocmit Procesul-verb al nr. x/18.04.2017 a descoperit la momentul efectuării verificării o neregulă ca urmare încălcării de către A.S.E. BUCUREȘTI a prevederilor legale asumate prin semnarea Contractul de finanțare nr. x/26.02.2010, neregulă care în mod cert prejudiciază bugetul Uniunii Europene.

Potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător, regula generală fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-199/03 și Concluziile avocatului general pronunțate în cauza C-465/10).

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat.

4.1. Intimata-reclamantă Academia de Studii Economice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

În ceea ce privește excepția nulității, arată că motivele de recurs invocate în prezenta cauză reprezintă, mai degrabă, simple nemulțumiri ale recurentei-pârâte față de soluția pronunțată în cauză, prin scoaterea din context a anumitor pasaje din motivarea instanței de fond și prezentarea trunchiată a argumentelor acesteia. Deși recurenta-pârâtă susține că, în cauză, ar fi incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ., motivele invocate de aceasta nu se încadrează în situațiile enumerate, privind casarea hotărârii atunci când aceasta cuprinde motive contradictorii sau hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu privire la critica recurentei-pârâte potrivit căreia, în sentința recurată, susținerile instanței de fond ar fi contradictorii arată că motivația instanței de fond, cuprinsă în considerentele sentinței, este prezentată de către recurenta-pârâtă în mod trunchiat, deoarece, la pag. 11 paragraful 2 din sentință, se menționează că: " Deși pârâtul a înlăturat motivat punctul de vedere exprimat de reclamantă și înscrisurile noi depuse de aceasta la 11.04.2017, argumentul său nu se justifică în raport de cele reținute de instanță".

Așadar, ceea ce a avut în vedere instanța de fond la pronunțarea soluției, este faptul că argumentele invocate de OIPOCU-MEN, atunci când a înlăturat, pentru anumite motive, punctul de vedere exprimat de ASE București și înscrisurile noi depuse la data de 11.04.2017 nu se justifică, raportat la situația de fapt reținută de instanță.

Or, prezentarea trunchiată a frazei din considerentele sentinței modifică sensul celor statuate de instanță și conduce la o falsă supoziție de nelegalitate a hotărârii pronunțate, care nu se încadrează în ipoteza că hotărârea ar putea cuprinde motive contradictorii.

Plecând de aici, instanța de fond a analizat situația de fapt, așa cum reiese din cuprinsul tuturor documentelor depuse, în probatoriu la dosar și a concluzionat că, în cazul celor doi experți, dna. A. și dl. B., situațiile de fapt reținute sunt asemănătoare, după cum urmează:

Nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte, potrivit cărora instanța de fond ar fi analizat distorsionat situația de fapt sau raportându-se la documente întocmite ulterior, cu scopul vădit de a elimina neconformitățile constatate, deoarece aceste critici sunt de un formalism excesiv, fără legătură cu situația de fapt.

În mod corect, instanța de fond a arătat că, în urma verificărilor precizate, a constatat că, deși OIPOCU-MEN a susținut în cadrul deciziei emise, faptul că orele pentru celelalte proiecte, numărul 62955 și 59367, ar fi fost redistribuite de A.S.E. București altfel, tocmai pentru a se evita depășirea numărului de 13 ore pe zi, Curtea arată că aceste fișe, depuse ulterior de subscrisa, sunt întocmite toate în perioada august- octombrie 2012 si însușite prin semnătură de salariata în cauza si de managerii de proiect (pentru fiecare proiect în parte), nefîind înscrisuri întocmite pro causa ori modificări făcute de A.S.E. București, la înscrisurile inițiale avute în vedere de OIPOCU-MEN.

Așadar, instanța de fond a argumentat, în mod just, faptul că este vorba despre erori materiale. cu privire la orele lucrate în proiectele 62955 si 59367.

Astfel, Curtea a arătat că se justifică faptul că sunt mai multe fișe de pontaj întocmite pentru același salariat, pentru aceeași lună, deoarece fiecare fișă este întocmită pentru unul din cele 3 proiecte (55287, 62955 și 59367), cuprinzând activitățile pentru proiectul nr. 1 din fiecare fișă, iar la rubricile următoare sunt indicate și orele lucrate pentru alte proiecte (celelalte 3), precum și numărul de ore alocate altor activități, tocmai pentru a se putea stabili numărul de ore lucrate pe zi de salariatul respectiv.

În acest context, s-a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul OIPOCU-MEN, în sensul că nu pot fi luate în considerare documentele transmise de beneficiar si justificarea prezentată în cadrul punctului de vedere, motivat de faptul că acesta ar fi făcut re-repartizarea orelor pentru celelalte proiecte, fără a transmite o justificare și documente suport, o dată cu transmiterea răspunsului din 15.03.2017.

Criticând soluția pronunțată de instanța de fond, recurenta-pârâtă nu face altceva decât să reia argumentele care au condus-o la emiterea eronată a Procesului-verbal nr. x/18.04.2017 și a Deciziei nr. x/23.06.2017.

Deși pretinde că argumentele sale sunt logice, recurenta-pârâtă persistă în eroarea comisă, fără să țină cont de motivația bine argumentată a instanței de fond, și anume:

"Or, fișele de pontaj depuse de reclamantă sunt întocmite în 2012, la fel ca cele avute în vedere de pârât, însă pentru alte două proiecte (62955 si 59367), iar numărul de ore lucrate pentru aceste două proiecte corespund centralizatorului pentru toate cele 4 proiecte, rezultând că, în fișele de pontaj întocmite pentru proiectul 55287 s-au strecurat erori materiale cu privire la orele lucrate pentru aceste 2 proiecte (n.n.. 62955 si 59367)."

Așadar, în mod corect, instanța de fond a motivat că "nu este vorba despre o modificare a fișelor comunicate la data de 20.03.2017 pârâtului, ci despre o completare a probatoriului de către reclamantă, care probează faptul că, pentru proiectele 62955 si 59367, a depus în mod corect fișele de pontaj, acestea corespunzând centralizatorului pe salariat ".

Din acest motiv, Curtea a identificat și a reținut faptul că, la 15.03.2017 intimata reclamantă a comunicat OIPOCU-MEN exclusiv documentele privind proiectul 55287, cu privire la care se făceau verificări, neavând cunoștință despre erorile produse in cadrul fișelor de ponta), despre care a aflat abia după comunicarea proiectului de proces-verbal, moment la care a comunicat punctul său de vedere și fișele de pontai aferente celorlalte 2 proiecte, tocmai pentru a proba erorile respective.

În concluzie, arată că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că argumentele pentru care recurenta-pârâtă a înlăturat punctul de vedere exprimat de A.S.E. București și înscrisurile noi depuse de aceasta la 11.04.2017 nu se justifică în raport cu situația de fapt reținută.

Așadar, din cele prezentate reiese că instanța a analizat întreaga situație de fapt, raportându-se la toate documentele depuse de ASE București în probatoriu în înșiruirea lor logică si cronologică, deci nu pot fi primite susținerile recurentei, privitoare la depunerea ulterioara a unor documente, cu scopul vădit de a elimina neconformităti de constatate, astfel încât apreciem că motivarea instanței de fond, din acest punct de vedere, este corectă si nepărtinitoare.

4.2. Recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman (Oi Pocu-Men) a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei-reclamante ca neîntemeiate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a fixat termen de judecată la data de 7 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, apreciind că argumentele de ordin critic invocate de reclamant prin memoriul de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea formulată de intimata reclamantă de suspendare a cauzei până la soluționarea cauzei C-585/19 privind Academia de Studii Economice București, în care CJUE a fost sesizat cu întrebări preliminare care vizează interpretarea art. 3 și 6 lit. b) din Directiva 2003/88/CE, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată. Având în vedere că în prezenta cauză prima instanță a dispus anularea actelor administrative contestate pe motiv că neregulile pe care acestea le constată au fost fundamentate pe înscrisuri care conțineau erori materiale, evidențiate în urma administrării probatoriului în prima instanță, Înalta Curte apreciază că normele de drept european care formează obiectul interpretării nu sunt incidente în cauză.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare, a răspunsului la întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta Academia de Studii Economice din București a suspus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. x/23.06.2017 privind soluționarea contestației depusă de către A.S.E. București împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor nr. x/18.04.2017, precum și Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor nr. O1/2972/SJCSN/18.04.2017, prin care s-au consemnat în sarcina A.S.E. București cheltuieli neeligibile în sumă totală de 4.874,52 RON RON, cu titlu de creanță bugetară rezultată din nereguli, din care: contribuție din fonduri UE - 4.143,34 RON, contribuție publică națională de la bugetul de stat - 731,18 RON.

Pentru a admite acțiunea formulată de reclamantă, prima instanță a reținut că argumentele pârâtului, în baza cărora acesta a înlăturat punctul de vedere exprimat de reclamantă și înscrisurile noi depuse de aceasta la 11.04.2017 sunt nejustificate. Astfel, documentele comunicate de reclamantă în data de 15.03.2017 vizau în exclusivitate proiectul 55287 cu privire la care se făceau verificări.

Fișele de pontaj depuse de reclamantă pentru celelate două proiecte (62955 și 59367) sunt întocmite în 2012, la fel ca cele avute în vedere de pârât, iar numărul de ore lucrate pentru aceste două proiecte corespund centralizatorului depus pentru toate cele 4 proiecte, rezultând faptul că în fișele de pontaj întocmite pentru proiectul 55287 s-au strecurat erori materiale cu privire la orele lucrate pentru aceste 2 proiecte.

Prima instanță a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile pârâtului conform cărora este vorba despre o modificare a fișelor comunicate la 20.03.2017, precizând că în realitate este vorba despre o completare a probatoriului pentru a demonstra faptul că pentru proiectele 62955 și 59367 s-au depus în mod corect fișele de pontaj și că acestea corespunzând centralizatorului pe salariat .

În ceea ce privește primul motiv de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat.

Contrar susținerilor recurentului pârât, considerentele primei instanțe prin care se reține, pe de o parte, că pârâtul a înlăturat motivat punctul de vedere exprimat de reclamantă și înscrisurile noi depuse de aceasta, iar pe de altă parte apreciază că nu se poate reține neregula constatată, nu constituie considerente contradictorii.

Înalta Curte reamintește că prin considerentul criticat prima instanță a arătat că deși a fost motivată înlăturarea punctului de vedere exprimat de reclamantă și a înscrisurilor noi depuse de aceasta, argumentele invocate nu au fost justificate.

Recurentul pârât consideră că sunt contradictorii și considerentele care vizează valoarea probatorie a înscrisurilor prin care au fost îndreptate erorile materiale privind activitatea prestată de expertul B., în sensul că deși prima instanță achiesează la ideea că îndreptarea ar fi trebuit să fie făcută prin aplicarea semnăturilor ambilor semnatari ai raportului inițial, ulterior acceptă ca fiind eligibile cheltuielile cu plata a 12 ore, conform rapoartelor prin care erorile au fost în mod nelegal îndreptate.

Înalta Curte observă că și această critică se bazează pe greșita înțelegere a considerentelor primei instanțe.

Astfel, prima instanță a reținut că este întemeiată susținerea pârâtei în sensul că îndreptarea erorii materiale ar fi trebuit să fie făcută prin aplicarea semnăturii ambelor persoane care au semnat raportul inițial, însă, raportat la faptul că fișa de pontaj a fost însușită de aceleași două persoane care au semnat raportul inițial și avea mențiuni clare în sensul că persoana în cauză a prestat 12 ore pentru activitatea A1.5 se poate considera că aceasta a "declarat sub semnătură faptul că a prestat 12 ore și nu 6".

Cu referire la criticile care se subscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate.

Față de starea de fapt stabilită de prima instanță în baza probelor administrate, Înalta Curte împărtășește concluzia acesteia în sensul că nu se poate reține în sarcina reclamantei fapta de a fi depășit limita maximă de 13 ore de lucru/zi menționată de Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 64/2013 în privința doamnei A., nefiind deci îndeplinite condițiile pentru reținerea unor cheltuieli neeligibile, stabilite de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.

Situația este asemănătoare și în ceea ce privește orele lucrate de expertul B.. Existența unor erori materiale în raportul inițial listat este evidentă, necombătută ci confirmată de coroborarea cu alte înscrisuri. Astfel, faptul că numărul orelor efectiv lucrate de pentru acest proiect pentru activitatea A1.5 a fost de 12 ore rezultă chiar din fișa de pontaj depusă inițial.

Prima instanță a reținut că, într-adevăr, îndreptarea erorii materiale ar fi trebuit să fie făcută prin aplicarea semnăturii ambilor semnatari inițiali ai raportului în dreptul modificării (corecturii) și prin menționarea expresă a datei la care aceasta a fost efectuată, susținerea pârâtei în acest sens fiind întemeiată. Cu toate acestea, a apreciat că, raportat la faptul că fișa de pontaj întocmită la aceeași dată și însușită de aceleași 2 persoane ca și raportul de activitate, fișă care a fost depusă încă din 20.03.2018 la pârât avea mențiuni foarte clare în sensul că expertul a prestat 12 ore pentru activitatea A1.5 în cadrul proiectului respectiv, se putea considera că expertul B. (deși nu a semnat modificarea pe raport) a declarat sub semnătură faptul că a prestat 12 ore și nu 6.

Înalta Curte împărtășește concluziile primei instanțe și în ceea ce privește ce-a de-a doua neregulă, întrucât nu se poate reține nici în acest caz existența unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, nefiind deci îndeplinite condițiile neregulii astfel cum sunt prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În concluzie, este neîntemeiată critica formulată de recurentul pârât potrivit căreia sentința recurată a fost dată cu aplicare greșită a normelor de drept material.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman (OIPOCU-MEN) - Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 4371 din 29 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.