ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3406/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI a formulat, în contradictoriu cu pârâtul O.I.P.O.S.D.R.U. M.E.N.C.Ș., contestație împotriva Deciziei nr. x/13.02.2017, privind soluționarea contestației formulate de Academia de Studii Economice din București la Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.11.2016, și împotriva Notei de constatare nr. x/13.02.2017, emisă în urma admiterii în parte a contestației formulate de A.S.E. la Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.11.2016, solicitând anularea actelor administrative atacate; cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3274 din 22 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis cererea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice din București, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman- Ministerul Educației Naționale, și a anulat Decizia nr. x/13.02.2017 și Nota de constatare nr. x/13.02.2017; a obligat pe pârât la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta DIRECȚIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PROGRAMUL OPERAȚIONAL CAPITAL UMAN DIN CADRUL MINISTERULUI EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Întemeindu-și calea de atac pe prevederile pct. 4 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate, invocând, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a ignorat cu desăvârșire susținerile formulate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar si nu a arătat motivele pentru care apărările formulate nu au fost luate in considerare;

- menționarea în actul administrativ încheiat ulterior a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care avea corespondent in O.U.G. nr. 79/2003, nu poate fi considerată o împrejurare care să fi produs părții o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea actului de control

- în urma verificărilor derulate de către Autoritatea de Audit asupra modului în care au fost soluționate recomandările formulate, aceasta nu a fost de acord cu anularea Notei de constatare și a recomandat organismului intermediar cu competențe delegate în gestionarea fondurilor europene atât reluarea activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din neregulile constatate, cât și extinderea verificărilor pe toate proiectele în care beneficiarul a solicitat la plată cheltuieli.

Intimata- reclamantă ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, București, a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate, ca legală și temeinică.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată inițial pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 20 martie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/26 februarie 2015, dispozițiile art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 au fost constatate ca fiind neconstituționale apreciindu-se faptul că acestea aduc atingere principiului neretroactivității legii civile.

Curtea Constituțională a reținut textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivității consacrat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanțial din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârșite în intervalul temporal în care era în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 79/2003, raportul juridic fiind supus reglementărilor legale in vigoare la data nașterii sale.

Curtea Constituțională a mai reținut că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementata prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Instanța de fond a reținut că recurenta-pârâtă a aplicat dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 atât în ceea ce privește procedura urmată de organele de control, cât și în ceea ce privește calificarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare, iar încălcarea principiului neretroactivității legii noi atrage nulitatea actelor administrative atacate.

Instanța de fond a mai reținut că pârâtul a menționat drept temei de drept al emiterii notei de constatare și dispozițiile O.G. nr. 79/2003, dar nu a indicat, în concret, care dintre dispozițiile legale cuprinse în acest act normativ au fost încălcate de catre reclamantă.

Înalta Curte constatată că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, raportat la situația de fapt reținută în actele administrative atacate, au o redactare similară dispozițiilor art. 2 lit. a) din Ordonanța nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

În jurisprudență și doctrină s-a reținut, în mod constant, că efectele produse în timp ale unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare la momentul în care se realizează fiecare efect în parte.

În consecință, în lipsă de dispoziție legală în sens contrar, legea nouă nu se poate aplica efectelor produse de o situație juridică înainte de intrarea ei în vigoare, în timp ce legea nouă se va aplica efectelor produse de aceeași situație juridică după intrarea ei în vigoare, dacă situația juridică subzistă după intrarea în vigoare a legii noi (facta pendentia).

În concluzie, Înalta Curte reține că pârâta, în mod legal, a calificat neregulile și a stabilit creanțele bugetare în baza O.G. nr. 79/2003 și O.U.G. nr. 66/2011, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a reținut nulitatea actelor administrative atacate pentru încălcarea principiului neretroactivității legii consacrat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Înalta Curte constată însă, în acord cu instanța de fond, că nota de constatare este nelegală având în vedere că neregula sesizată a făcut obiectul unei alte verificări anterioare, fiind emisă o nouă Notă de constatare, prin care s-a aplicat reclamantei o corecție financiară de 25% din valoarea cheltuielilor rambursate aferente acordului-cadru.

Prin Decizia contestată a fost admisă contestația formulată de reclamantă împotriva acestei notei de constatare care a fost anulată, reținându-se valabilitatea certificatului de atestare fiscală eliberat la data de 22.02.2010 și prezentat de S.C. A. S.R.L. în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru.

În conformitate cu dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

(2) În condițiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului".

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

Instanța de fond a reținut, în mod corect, că pârâta nu a făcut dovada existenței unor date suplimentare, necunoscute la data efectuării verificărilor anterioare, sau a unor erori de calcul care să influențeze rezultatele acestora, astfel încât a reținut nulitatea actelor administrative atacate pentru încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor de drept material incidente în cauză.

Cât privește apărarea formulată legat de existența puterii de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă ce face obiectul prezentului dosar, susținută de intimata-reclamantă având în vedere soluția de admitere a contestației din cadrul dosarului nr. x/2016, al Curții de Apel București, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, neoperând cu putere de lucru judecat în prezenta pricină.

Astfel, prin hotărârile anterioare, evocate în susținerea acestei apărări, au fost anulate titluri de creanță în considerarea aceleiași nereguli, dar acestea vizează procese diferite, titluri de creanță diferite, astfel că, nu este autoritate de lucru judecat, chiar dacă proiectul a mai fost verificat anterior.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 (de altfel, în susținerea motivului întemeiat pe pct. 4 nefiind formulate critici) și pct. 8 C. proc. civ.., invocate de recurenta- pârâtă, interpretarea și aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material, fiind corectă și legală.

În temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, ca nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PROGRAMUL OPERAȚIONAL CAPITAL UMAN DIN CADRUL MINISTERULUI EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII împotriva sentinței civile nr. 3274 din 22 septembrie 2017, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.