ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 26 octombrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Academia de Studii Economice București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice-Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 10 mai 2016 prin care s-a stabilit în sarcina sa o creanță în valoare de 11.583,9 RON, și a Deciziei de soluționare a contestației nr. x din 5 august 2016.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 745 din 6 martie 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Academia de Studii Economice București a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea opțiunii sale procesuale recurenta reclamantă a susținut următoarele:

Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat, problematica analizată fiind similară cu chestiunea litigioasă tranșată în dosarul nr. x/2014.

Pârâta a mai procedat în anul 2013 la o verificare, emițând cu această ocazie PVC nr. x din 27 septembrie 2013. Din lecturarea Deciziei nr. 1015/2013 emisă în soluționarea contestației administrative împotriva procesului-verbal anterior menționat se poate observa că au fost avute în vedere toate elementele sistemului integrat de videoconferință, astfel că nu se poate pune problema că videoproiectorul ce face obiectul prezentului litigiu nu ar fi putut fi identificat la acel moment.

În acest context, nu se pot reține argumentele pârâtei, potrivit cărora videoproiectorul în cauză a fost identificat ca nefiind în acord cu specificațiile din contract, abia cu ocazia vizitei la fața locului, instanța de fond preluând greșit susținerile pârâtei, deși chiar din contextul prezentei cauze rezultă că aceste aspecte puteau fi cunoscute din verificarea atentă a documentelor.

Se mai susține că procesul-verbal contestat în prezenta cauză a fost emis cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât Raportul Autorității de Audit a fost întocmit la data de 14 august 2013, iar procesul-verbal a fost emis la 10 mai 2016.

Acest proces-verbal a fost emis și cu depășirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, acest termen fiind un termen imperativ și nu de recomandare așa cum s-a reținut prin hotărârea atacată, aspect care rezultă cu claritate din economia reglementării invocate.

Se mai arată că titlul de creanță a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 66/2011, justificările aduse de instanța de fond fiind că neregula privește date suplimentare necunoscute la momentul controlului anterior.

Nimic nu a împiedicat echipa OIPOSDRU la momentul primului control să inventarieze echipamentele sistemului de videoconferință și să constate toate pretinsele nereguli. Invocarea ca element de noutate a vizitei la fața locului din 2016, când aceasta trebuia făcută la momentul primei verificări, poate fi cel mult, în opinia recurentei, o dovadă a neprofesionalismului echipei de control și nicidecum un element de noutate necunoscut la momentul efectuărilor primelor verificări.

Pe fondul aspectelor constatate prin procesul-verbal constatat se arată că reclamantei i se impută înlocuirea (substiuirea) produsului ofertat cu alt produs, însă s-a omis a se observa că videoproiectorul achiziționat a respectat caracteristicile prevăzute în caietul de sarcini, astfel că nu i se poate reproșa că ar fi încălcat prevederile legale referitoare la substituția produsului.

Totodată, reclamanta pretinde că au fost îndeplinite cerințele prevăzute de Ghidul Solicitantului 2009 de a prezenta succint dotările și echipamentele care urmează a fi achiziționate, nefiind necesar a detalia componența sistemului de videoconferință în cadrul cererii de finanțare, iar valoarea acestui sistem a fost notificată OIPOSDRU în cuprinsul listei achizițiilor planificate, pentru primul an de implementare a proiectului.

Mai mult, în urma inventarierii fizice s-a constatat existența faptică a tuturor componentelor sistemului integrat de videoconferință achiziționat, în conformitate cu documentația de recepție și procesul-verbal de punere în funcțiune din 31 martie 2011.

Cu ocazia aceleași misiuni de verificare ex-post reclamanta a demonstrat și utilitatea softurilor achiziționate, cât și buna funcționare a sistemului de videoconferință în ansamblul său, printr-o simulare în timp real cu partenerii naționali, în prezența echipei de verificare de la OIPOSDRU - MENCS - Serviciul Nereguli.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare pârâtul intimat Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală.

În apărare pârâtul intimat a susținut următoarele:

În legătură cu cele două procese-verbale încheiate reclamantei, deși privesc același proiect și neregulile constatate cu achiziția semnalate prin același raport al Autorității de Audit, diferența sumelor stabilite în sarcina beneficiarului cu titlu de creanță bugetară, precum și cauzele diferite ale celor două sume, cele două titluri de creanță vizând în concret achiziții diferite concretizate prin bunurile diferite la care se face referire, nu pot stabili o relație de determinare între procesul-verbal contestat în prezenta cauză și cel emis anterior, pentru a se putea reține existența autorității de lucru judecat în prezenta cauză prin judecarea dosarului x/2014.

Referitor la termenul prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 se susține că, așa cum s-a reținut în practica judiciară, acesta este un termen de recomandare, iar nu un termen imperativ așa cum susține reclamanta.

Pe fondul cauzei intimatul susține că reclamanta a săvârșit o neregulă constând în aceea că că reclamanta în procedura de achiziție derulată a achiziționat un produs cu nerespectarea legislației achizițiilor publice, prin achiziția unui produs care nu face obiectul contractului de achiziție publică atribuit în condițiile legii.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantei este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta a supus controlului de legalitate Decizia nr. x din 5 august 2016 privind soluționarea contestației emisă de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 10 mai 2016 având același emitent, prin care s-a stabilit o creanță bugetară de 11.583,90 RON.

Pentru a emite acest titlu de creanță și a dispune măsura recuperării parțiale a finanțării acordate inițial, intimatul pârât a constatat că reclamanta în calitate de autoritate contractantă a achiziționat un videoproiector A. neprevăzut în oferta câștigătoare și în contractul încheiat cu ofertatul desemnat prin procedura de achiziție derulată nr. 155 din 2 martie 2010, astfel încât contravaloarea acestuia a fost apreciată o cheltuială neeligibilă.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii reclamantei, cu consecința menținerii ca legale a actelor administrative contestate, este nelegală, reflectând interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 27 septembrie 2013 s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 64.709,40 RON reprezentând contravaloarea a 7 buc. sistem PC plus monitor, un aparat foto digital, a unui sistem centrală telefonică analogică și a 3 notebook-uri, bunuri achiziționate de reclamantă fără o justificare adecvată a suplimentării echipamentelor aferente achiziției sistemului de videoconferință și fără ca acestea să fie cuprinse în cadrul cererii de finanțare aprobate.

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă prin Decizia nr. x din 2 decembrie 2013.

Aceste acte administrative au fost anulate prin sentința civilă nr. 1639 din 23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2014, care a rămas definitivă, urmare a anulării recursului prin decizia nr. 3205 din 17 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

La baza acestui titlu de creanță cât și a procesului-verbal contestat în prezenta cauză a stat Raportul Autorității de Audit nr. x din 14 august 2013.

Potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 "(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

(2) În condițiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului."

Prin urmare, poate fi reluată activitatea de control dacă înlăuntrul termenului de prescripție apar alte date suplimentare, care se poate finaliza prin emiterea unui nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau notă de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare.

Noțiunea de date suplimentare folosită de legiuitor se referă la descoperirea de elemente factuale noi, imposibil de cunoscut echipei de control din verificările anterioare, apte de a completa sau a reconfigura starea de fapt anterior reținută, de natură a demonstra un prejudiciu suplimentar bugetelor finanțatoare, constituind prin aceasta temeiuri noi pentru angajarea răspunderii administrative a persoanei controlate prin emiterea unui nou proces-verbal sau a unei note de constatare.

Aspectele verificate la un control anterior, care au fost omise de la analiză și constatate în consecință ca nereguli, deși puteau fi, nu mai pot fi constatate într-un control ulterior, neîndeplinind condiția de noutate cerută de textul legal anterior menționat.

Pârâta s-a prevalat în apărare de faptul că inițial Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 27 septembrie 2013 a fost emis exclusiv în baza unor verificări documentare, în timp ce verificările finalizate prin emiterea actelor contestate în prezenta cauză au avut loc la sediul reclamantei, argumentație însușită de instanța de fond.

Împrejurarea că al doilea control a fost efectuat la sediul reclamantei nu se concretizează în existența unui element de noutate, de vreme ce prin verificarea documentară anterioară intimata pârâtă putea să constate achiziționarea unui alt tip de produs decât cel achiziționat prin contractul de achiziție încheiat.

Însă, aceste apărări nu sunt reale, întrucât așa cum rezultă din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 27 septembrie 2013 constatările efectuate au rezultat în urma "verificării existenței fizice" a bunurilor achiziționate de către echipa de audit, care a fost împiedicată să facă o inventariere a elementelor componente ale sistemului de video conferință și conformitatea echipamentelor achiziționate cu oferta câștigătoare întrucât o parte din echipamentele achiziționate au fost predate către partenerii implicați în proiect, iar în procesele-verbale de predare-primire nu sunt menționate specificațiile tehnice ale fiecărui echipament.

Or, în ceea ce privește videoproiectorul A., aflat în posesia reclamantei la momentul controlului anterior, element în cadrul sistemului achiziționat și care a fost supus verificărilor, nu s-a făcut nici o constatare de către echipa de audit, astfel că eventuala neeligibilitate a contravalorii lui nu mai poate fi făcută în cadrul unui control ulterior.

Constatarea acestor neregularități în procedura de emitere a actelor administrative atacate în prezenta procedură sunt suficiente pentru antrenarea sancțiunii nulității lor, astfel că instanța de control judiciar este scutită de a mai analiza și celelalte cauze de nulitate invocate de reclamantă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă și, casând sentința atacată, va admite acțiunea acestuia și va anula Decizia de soluționare a contestației nr. x din 5 august 2016 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 10 mai 2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Academia de Studii Economice din București împotriva Sentinței nr. 745 din 6 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite acțiunea.

Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. x din 5 august 2016 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 10 mai 2016 emise de Ministerul Educației Naționale - OIPOSDRU.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM