ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4748/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 18 septembrie 2018, reclamantul A., reprezentat prin curator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției de clasare nr. 4402/IJ/DIJ/19.07.2018 și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2635 din data de 13 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., reprezentat prin curator B. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate anterior la punctul I.2, a declarat recurs reclamantul A., reprezentat prin curator B., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului de către Curtea de Apel Cluj Napoca, apreciind, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost dată cu incorecta aplicare a art. 98 și art. 99 indice 1 din Legea nr. 303/2004, în sensul desconsiderării probatoriului administrat în cauză și al neefectuării unei cercetări disciplinare conforme. Prin cererea depusă la data de 30 august 2020, recurentul a înțeles să completeze memoriul de recurs depus în cauză, în sensul indicării valorii prejudiciului material generat acestuia de hotărârile pronunțate de magistrații vizați de sesizarea înregistrată de acesta pe rolul Inspecției Judiciare, al invocării nerespectării Deciziei Curții Constituționale nr. 680/2012 și al solicitării soluționării pe fond a sesizării. Totodată, prin precizările depuse la data de 5 octombrie 2022, recurentul -reclamant a invocat și incidența unei erori judiciare, în sensul art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, a prevederilor art. 9 alin. (3) din C. proc. civ., ce reglementează materia interpretării legii, a pronunțării hotărârii primei instanțe cu încălcarea art. 22 alin. (7) din C. proc. civ. și a nulității relative condiționate a hotărârii atacate, în raport de prevederile art. 174 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care, invocând aspecte similare celor expuse prin memoriul de recurs, a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata - pârâtă, ca neîntemeiate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 26 februarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A., reprezentat prin curator B., este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care textele C. proc. civ. sau cele ale legii speciale nu prevăd o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18 septembrie 2018, reclamantul A., reprezentat prin curator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției de clasare nr. 4402/IJ/DIJ/19.07.2018 emisă de pârâtă și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. Prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că reglementarea potrivit căreia, în cazul în care se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, legile și ordonanțele în vigoare, constatate a fi neconstituționale, "își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituționale, jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța cu rol primordial în unificarea practicii judiciare, s-a consolidat în sensul că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., judecarea pricinilor privind contestarea rezoluției de clasare emise în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauza de față, care este cea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234/2018 începând cu data de 11 octombrie 2018) se face potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ. La data formulării acțiunii de față (18 septembrie 2018), art. 47 din Legea nr. 317/2018 avea următorul conținut: "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef. (4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă." Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauză), hotărârile Curții de Apel București sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente și în cazul contestării rezoluțiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția invocată și va respinge recursul ca inadmisibil.