ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2090/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2090/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 6 aprilie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrară pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară pârâții, B. și C., a solicitat anularea Rezoluției emisă de pârâtă cu nr. x/2018 din 12.12.2018, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de acesta, precum și obligarea Inspecției Judiciare la efectuarea cercetării disciplinare a magistraților împotriva cărora a formulat plângerea.
1.2. Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 610 din 15 octombrie 2019, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de pârâta Inspecția Judiciară și, pe cale de consecință, a respins cererea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B. și C., ca inadmisibilă.
1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva senținței nr. 610 din 15 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București a promovat recurs reclamanta A., în condițiile art. 483 C. proc. civ.
După prezentarea contextului raportului juridic, reinterând susținerile din actiunea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Deși recurentei-reclamante A. i s-a pus în vedere, prin citația comunicată la data de 7 februarie 2022, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
Potrivit art. 33 din aceeași ordonanță, taxele de timbru se plătesc anticipat și, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
De asemenea, art. 197 din C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.
Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Recurenta -reclamantă a formulat potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, la data de 5 martie 2020.
În cuprinsul cererii, în esență, a susținut că este membră a D. și că taxa judiciară de timbru a fost stabilită ilegal, fiind scoase din contextul civil dosarele de contencios pentru a obliga foștii deținuți politici și cei asimilați acestora la plata unor taxe nedatorate.
Înalata Curte, analizând cererea de reexaminare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, a reținut că nu există legătură de cauzalitate între aspectele invocate în susținerea prezentei cereri (faptul că este membră a D.) și raportul juridic dedus judecății prin acțiunea introductivă evidențiat la pct. 1, astfel încât nu poate fi reținută incidența dispozițiilor articolului menționat.
Prin urmare, a constatat că, în cauză sunt incidente prevederile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în mod corect stabilindu-se în sarcina petentei obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.
Astfel, prin încheierea din 19 martie 2020, a respinge cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petenta A. cu privire la obligația timbrării recursului declarat împotriva sentinței nr. 610 din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2019.
Ca atare, prin citația comunicată la data de 7 februarie 2022, recurentei i s-a pus in vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 însă, recurenta nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac promovate, Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamanta A., ca netimbrat, admițând excepția cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția netimbrării invocată din oficiu.
Anulează recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 610 din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.