ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4721/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.04.2021, reclamantul a formulat plângere împotriva modului de soluționare a contestației sale față de soluția Comisiei de specialitate din cadrul procedurii de concurs angajare experți prin CIM și Contract de antrepriză, în cadrul proiectului SIPOCA 592, la evaluarea dosarului de participare a reclamantului, solicitând respingerea în totalitate a "Rezultatului evaluării dosarelor la concursul de selecție pentru ocuparea poziției de Expert jurist - Activitatea A4/Subactivitatea 4.1-1 și Subactivitatea 4.2-1 post vacant" din data de 25.03.2021, solicitând instanței de judecată anularea rezultatelor selecției dosarelor în ce privește reclamantul și a actelor subsecvente cu consecința admiterii participării sale în faza a doua a concursului, concursul fiind organizat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 6403 din 27 octombrie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut dispozițiile art. 96 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și aspectul că în speță, instanța de contencios a fost sesizată de reclamant persoană fizică, având domiciliul în județul Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 22 din 13 ianuarie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale în cauza privind acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că în cauză nu se contestă acte administrative, ci acte de drept privat, prealabile încheierii unui contract de antrepriză în cadrul derulării unui proiect cu finanțare europeană nerambursabilă, situație în care raportul juridic principal pe care se grefează acțiunea este un raport juridic de drept privat, competența revine tribunalului în temeiul art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Reclamantul A. a formulat plângere împotriva modului de soluționare a contestației sale față de soluția Comisiei de specialitate din cadrul procedurii de concurs angajare experți prin CIM și Contract de antrepriză, în cadrul proiectului SIPOCA 592, la evaluarea dosarului de participare a reclamantului, solicitând respingerea în totalitate a "Rezultatului evaluării dosarelor la concursul de selecție pentru ocuparea poziției de Expert jurist - Activitatea A4/Subactivitatea 4.1-1 și Subactivitatea 4.2-1 post vacant" din data de 25.03.2021, solicitând instanței de judecată anularea rezultatelor selecției dosarelor în ce privește reclamantul și a actelor subsecvente cu consecința admiterii participării sale în faza a doua a concursului, concursul fiind organizat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

Problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește stabilirea competenței materiale procesuale, din perspectiva obiectului și a naturii juridice a litigiului.

În raport de pretențiile reclamantului din cererea introductivă, Înalta Curte apreciază că prezentul litigiu se află în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, arată că obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de dispozițiile exprese ale art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.

Cu alte cuvinte, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim și repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competența revenind instanțelor civile.

Înalta Curte constată că, obiect al contestării, în acțiunea de față, îl reprezintă, astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, anularea unui act din cadrul unui concurs organizat Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

Or, potrivit dispozițiilor art. 35 din Hotărârea nr. 286/23 martie 2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice: "Candidatul nemulțumit de modul de soluționare a contestației se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.".

Totodată, dispozițiile art. 1 alin. (1) din Hotărârea nr. 371/2021 privind organizarea și funcționarea Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, dispun în sensul că "Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care se organizează și funcționează în subordinea Guvernului.".

În acest context, Înalta Curte reținând și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispun în sensul că, Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", apreciază că instanța competentă material să soluționeze cauza revine în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.