ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4703/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a (nouă) contencios administrativ și fiscal, la data de 09.01.2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Culturii și Identității Naționale și pe membrii comisiei de soluționare a contestațiilor, numiți prin Ordinul ministrului culturii și identității naționale nr. 2887/20.11.2018, în calitate de persoane ce au contribuit la emiterea actelor litigioase, solicitând anularea Hotărârilor nr. 1697/04.12.2018, nr. 1698/04.12.2018 si nr. 1699/04.12.2018 emise de comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Culturii si Identității Naționale, obligarea MCIN să comunice Ordinul MCIN nr. 2887/20.11.2018 și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestuia, anularea Ordinului MCIN nr. 2887/20.11.2018 de numire a componenței comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul MCIN, obligarea în solidar a pârâtului și a membrilor comisiei de soluționare a contestațiilor la plata sumei de 531.447 RON cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 15.000 EUR cu titlu de prejudiciul moral produse prin emiterea actelor administrative nelegale, obligarea în solidar a pârâtului și a funcționarilor publici emitenți ai actelor administrative nelegale la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1020 din 19 decembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a (nouă) contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și restrânsă de reclamanta societatea A. S.R.L., și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat B., în București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Identității Naționale, cu sediul în București.

Anulează Hotărârile nr. 1697/04.12.2018, nr. 1698/04.12.2018 și nr. 1699/04.12.2018 emise de pârâtul Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Definitivă în cond. art. 50 alin. (5) din O.G. nr. 39/2005.

Obligă pârâtul la plata către partea reclamantă a sumei de 150 de RON cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.".

Împotriva sentinței civile nr. 1020 din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (nouă) contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

La data de 17 octombrie 2022, recurenta reclamantă A. S.R.L a depus la dosarul instanței de recurs, în copie, Hotărârea Consiliului de Administrație a societății în care se menționează la pct. 3 faptul că aceasta renunță la judecarea căii de atac a recursului formulată în prezenta cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Constatând că, în cauză, recurenta reclamantă a depus dovada renunțării la judecarea recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac.

În cauză, cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de către recurentă la data de 17 octombrie 2022, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd că "achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Așa fiind, manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a recurentei, prin care acesta achiesează la hotărârea instanței de fond.

Având în vedere că manifestarea de voință a recurentei este neîndoielnică și neechivocă, precum și faptul că actul de dispoziție al acesteia în sensul de a renunța la cererea de recurs în sensul reținut nu este supus cenzurii instanței de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentei reclamante la judecarea recursului exercitat în cauză.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1020 din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (nouă) contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1020 din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (nouă) contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.