ZELLER v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ZELLER v. AUSTRIA (CtEDO, 2007)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 2348/05 de către Ingrid ZELLER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 4 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides Doamna Vajić Kovler dna Steiner S.E. Jebens Malinverni, judecători și dl Nielsen Grefier, având în vedere cererea depusă la 29 decembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dna Ingrid Zeller, este un național austriac născut în 1944 și locuiește în Baden. A fost reprezentată în fața Curții de către Gheneff-Rami-Sommer, un birou de avocatură înființat la Viena. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional al Ministerului Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un profesor de liceu și, ca atare, un funcționar public. În 1998 a solicitat postul de director/director al liceului Baden. Cu toate acestea, ea nu a fost inclusă în lista de trei candidați care conținea numai candidați masculi. După aceea, Comisia pentru egalitatea de tratament a constatat că decizia de a nu include reclamantul pe listă nu a fost motivată în mod corespunzător și a încălcat principiul egalității de tratament și principiul discriminării pozitive a femeilor prevăzut în Actul federal privind egalitatea de tratament (Budes-Gleichbehandlungsgesetz La 16 februarie 2000, reclamantul, în baza articolului 15 din respectiva lege, a solicitat Ministrului Federal al Educației, științei și Culturii să-și acorde compensația din cauza încălcării principiului egalității de tratament în cadrul procedurii referitoare la numirea unui director/director al liceului Baden. La 18 aprilie 2001, reclamantul a depus o plângere împotriva neîndeplinirii administrației ( Säumnisbeschwerde ) în temeiul articolului 132 din Constituția Federală la Curtea Administrativă ( Verwaltungs-gerichtshof Prin decizia Curții administrative, Ministrul Federal al Educației, Științei și Culturii a emis o decizie la 20 iunie 2001, respingând cererea de compensare a reclamantului din cauza faptului că nu a existat nicio încălcare a principiului egalității de tratament. La 9 august 2001, reclamantul a depus o plângere împotriva acestei decizii la Curtea Administrativă. La 12 octombrie 2001, ministrul federal a prezentat observații scrise. La 14 mai 2004, Curtea Administrativă a acordat parțial plângerea reclamantului. Decizia sa a fost notificată la 19 august 2004. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii de compensare, susținând în special că există o perioadă lungă de inactivitate în fața Curții administrative. HOTĂRÂREA La 4 septembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Eu, dna Ingrid Zeller, remarc că Guvernul Austriai sunt pregătite să-mi plătească suma de 4.500 de euro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 5 septembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Ambasadorul F. Trauttmansdorff, șeful Departamentului de Drept Internațional al Ministerului Federal al Afacerilor Externe, declar că Guvernul Austriei oferă să plătească 4.500 de euro doamnei Ingrid Zeller, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos R ozakis Președintele grefierului