Ozdemir împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 14308/03 de către Engin ÖZDEMIR împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 decembrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Tulkens Kovler dna Steiner Spielmann S.E. Jebens, judecători și secretarul adjunct al secțiunii Quesada având în vedere cererea depusă la 8 aprilie 2003, Având în vedere decizia de a comunica plângerea cu privire la durata procedurii, de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Engin Özdemir, este un național turc născut în 1972 și trăiește în Hard.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl W.L. Weh, un avocat practicant în Bregenz. Guvernul a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 septembrie 1997, procedura penală în temeiul Legii extraterestre pentru nerespectarea unei interdicții de reședință a fost deschisă împotriva reclamantului de către Autoritatea Administrativă de districtul Bregenz, care a eliberat un ordin penal la 26 noiembrie 1997. Prin hotărârea din 14 ianuarie 1999, Comitetul administrativ independent Vorarlberg a respins recursul reclamantului.

Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului pentru lipsa de perspective de succes la 7 iunie 1999 și, ulterior, a transferat cazul la Curtea Administrativă. La 5 septembrie 2002, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului, decizia respectivă a fost transmisă la 9 octombrie 2002. Reclamantul a formulat plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție. În primul rând, s-a plâns în legătură cu durata procedurii. În al doilea rând, a susținut că Comitetul administrativ independent nu se califica ca „tribual” și, în al treilea rând, s-a plâns în legătură cu lipsa unei ședințe în fața Curții administrative.

La 19 octombrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „I, Ingrid Siess-Scherz, șeful Diviziei pentru Afaceri Internaționale la Chanceleria Federală, declară că Guvernul Austria ofera să plătească 4.000 de euro domnului Engin Özdemir, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” De asemenea, la 19 octombrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație de la reclamant: „Eu, dl Wilfried Weh, avocatul reclamantului, observă că guvernul austriei sunt dispuși să plătească suma de 4.000 de euro domnului Engin Özdemir, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți și consideră că reclamantul nu mai intenționează să își continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și cazul scos din listă în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 14308/03 by Engin ÖZDEMIR against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 8 December 2005 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr L. Loucaides , Mrs F. Tulkens , Mr A. Kovler , Mrs E. Steiner , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens, judges , and Mr S. Quesada , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 8 April 2003, Having regard to the decision to communicate the complaint about the length of the proceedings, to apply Article 29 § 3 of the Convention and to examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Engin Özdemir, is a Turkish national who was born in 1972 and lives in Hard. He was represented before the Court by Mr W.L. Weh, a lawyer practising in Bregenz. The Government were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 12 September 1997 criminal proceedings under the Aliens Act for failure to comply with a residence prohibition were opened against the applicant by the Bregenz District Administrative Authority. It issued a penal order on 26 November 1997. By decision of 14 January 1999, the Vorarlberg Independent Administrative Panel dismissed the applicant’s appeal.

The Constitutional Court refused to deal with the applicant’s complaint for lack of prospects of success on 7 June 1999 and, subsequently, transferred the case to the Administrative Court. On 5 September 2002 the Administrative Court dismissed the applicant’s complaint. This decision was served on 9 October 2002. COMPLAINTS The applicant raised complaints under Article 6 of the Convention. Firstly, he complained about the length of the proceedings. Secondly, he alleged that the Independent Administrative Panel did not qualify as a “tribunal” and, thirdly, he complained about the lack of a hearing before the Administrative Court.

THE LAW On 19 October 2005 the Court received the following declaration from the Government: “I, Ingrid Siess-Scherz, Head of the Division for International Affairs at the Federal Chancellery, declare that the Government of Austria offer to pay 4,000 euros to Mr Engin Özdemir with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” Also on 19 October 2005 the Court received the following declaration from the applicant: “I, Mr Wilfried Weh, counsel for the applicant, note that the Government of Austria are prepared to pay the sum of 4,000 euros to Mr Engin Özdemir with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Austria in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; or (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the applicant no longer intends to pursue his application and that the matter has been resolved. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Christos Rozakis Deputy Registrar President