Primă secțiune DECIZIE FINALă nr. 61595/00 de Mehmet CETINAYA împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 24 iunie 2004 ca secțiune compusă din: Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Bonello dna Tulkens Vajić dna Steiner Hajiyev, judecători și dl secretar adjunct al secțiunii uesada având în vedere cererea depusă la 26 septembrie 2000, Având în vedere decizia parțială din 3 octombrie 2002 și decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul reclamației rămase. Deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Mehmet Cetinkaya, este un național turc, născut în 1965 și locuiește în Bregenz. El este reprezentat în fața Curții de către dl. W.L.Weh, avocat practicant la Bregenz. Guvernul contestat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 mai 1993, autoritatea districtului Bregenz (Bezirkshauptmannschaft ) a emis un ordin penal provizoriu ( Strafverfügung ) în care a condamnat reclamantul în temeiul dispozițiilor relevante ale Legii privind extraterestrii ( Fremdengesetz La 3 iunie 1993, reclamantul, asistat de avocat, a depus o obiecție împotriva acestei decizii. La 21 decembrie 1994, Autoritatea de District a eliberat un ordin penal împotriva reclamantului ( Straferkenntnis ), care a confirmat decizia anterioară și a condamnat reclamantul la o amendă de 2,000 ATS (cu două zile de închisoare în lipsa sa). La 28 septembrie 1995, Comitetul administrativ independent Vorarlberg (Unabhänggiger Verwaltungssenat ), care stă în camera, a respins apelul reclamantului. La 11 iunie 1996, Curtea Constituțională, care a stat în apropiere, a refuzat să se ocupe de plângerea reclamanților pentru lipsa unor perspective de succes și a trimis cazul Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshof La 11 noiembrie 1996, la cererea Curții Administrative, reclamantul a depus depuneri suplimentare. La 10 ianuarie 1997, Comitetul administrativ independent Vorarlberg și-a depus observațiile cu privire la recursul reclamantului. La 27 ianuarie 2000, Curtea administrativă a refuzat să se ocupe de reclamanții, deoarece suma pedepsei nu a depășit 10.000 ATS și nu a fost în joc nicio problemă juridică importantă. Decizia a fost îndeplinită la 28 martie 2000. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale administrative. HOTĂRÂREA La 28 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul austriei oferă să plătească suma de 5.000 EUR. Pentru Mehmet Cetinkaya în ceea ce privește cererea de mai sus, o bază ex-grațială pentru retragerea cererii sale pe care le așteaptă în fața Curții. Această sumă cuprinde 2.000 EUR pentru costuri și cheltuieli. Se va plăti, fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 aprilie 2004, Curtea a primit deja următoarea declarație de la solicitant: „Not că guvernul austriei oferă reclamantului suma de 5.000 EUR pe o exgrație În ceea ce privește cererea de mai sus care este în așteptare în fața Curții, suma cuprinde 2000 EUR pentru costuri și cheltuieli. Se va plăti, fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Austriai în ceea ce privește cererea. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; sau Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, este necesar.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și consideră că reclamantul nu mai intenționează să-și continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul articolului 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din lista. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri.
Application no. 61595/00
by Mehmet CETINKAYA
against Austria
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 24
June
2004 as a Chamber composed of:
Mr
C.L.
Rozakis
,
President
,
Mr
P.
Lorenzen
,
Mr
G.
Bonello
,
Mrs
F.
Tulkens
,
Mrs
N.
Vajić
,
Mrs
E.
Steiner
,
Mr
K.
Hajiyev,
judges
,
and Mr
S.
Q
uesada
,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 26 September 2000,
Having regard to the partial decision of 3 October 2002 and to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the remaining complaint together.
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mehmet Cetinkaya, is a Turkish national, who was born in
1965 and lives in Bregenz. He is represented before the Court by Mr
W.L.Weh, a lawyer practising in Bregenz. The respondent Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H.
Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 18 May 1993 the Bregenz District Authority (
Bezirkshauptmannschaft
) issued a provisional penal order (
Strafverfügung
) in which it sentenced the applicant under the relevant provisions of the Aliens Act (
Fremdengesetz
).
On 3 June 1993 the applicant, assisted by counsel, filed an objection against this decision.
On 21 December 1994 the District Authority issued a penal order against the applicant (
Straferkenntnis
), which confirmed its previous decision and sentenced the applicant to a fine of ATS 2,000 (with two days’ imprisonment in default).
On 28 September 1995 the Vorarlberg Independent Administrative Panel (
Unabhängiger Verwaltungssenat
), sitting in camera, dismissed the applicant’s appeal.
Subsequently, the applicant lodged a complaint with the Constitutional Court (
Verfassungsgerichtshof
).
On 11 June 1996 the Constitutional Court, sitting in camera, refused to deal with the applicants’ complaint for lack of prospects of success and referred the case to the Administrative Court (
Verwaltungsgerichtshof
).
On 11 November 1996, upon the Administrative Court’s request, the applicant filed supplementary submissions.
On 10 January 1997 the Vorarlberg Independent Administrative Panel filed its comments on the applicant’s appeal.
On 27 January 2000 the Administrative Court refused to deal with the applicants’ since the amount of the penalty did not exceed ATS 10,000 and no important legal problem was at stake. The decision was served on 28
March
2000.
The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the administrative criminal proceedings.
On 28 April 2004 the Court received the following declaration from the Government:
“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Austria offer to pay the amount of
to Mehmet Cetinkaya in respect of the above application an
ex gratia
basis for the withdrawal of its application pending before the Court. This sum includes EUR
2,000 for costs and expenses. It will be paid, free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to the Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
On 19 April 2004 the Court had already received the following declaration from the applicant:
“I note that the Government of Austria offer to pay the applicant the amount of
on an
ex gratia
basis in respect of the above application pending before the Court. This sum includes EUR 2,000 for costs and expenses. It will be paid, free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 §
1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
I accept the offer and withdraw the application waiving any further claims against Austria in respect of the application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.”
The Court reiterates the terms of Artcle 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows:
“1.
The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that
(a)
the applicant does not intend to pursue his application; or
(b)
the matter has been resolved; or
However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties and considers that the applicant no longer intends to pursue his application and that the matter has been resolved. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.
Santiago Q
uesada
Christos
Rozakis
Deputy Registrar
President