ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4647/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2021 sub dosar nr. x/2021, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București- Brigada Rutieră, anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/07.11.2021 ca netemeinic, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 92 din data de 24 februarie 2022 Judecătoria Orăștie a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Orăștie a reținut că, în cauză, sunt aplicabile, cu privire la competența de soluționare a plângerii contravenționale, dispozițiile derogatorii de la dreptul comun, reprezentat în materie contravențională de O.G. nr. 2/2001, art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia:

"Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.".

Textul de lege mai sus menționat stabilește o competență teritorială exclusivă, definită de art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. ca fiind competența unei instanțe de același grad pe care părțile nu o pot înlătura.

A reținut că săvârșirea faptei contravenționale a fost constatată prin încheierea procesului-verbal contestat, în cuprinsul căruia se arată că a fost încheiat în București, competența de soluționare aparținând instanței în raza teritorială a căreia a fost constatată fapta contravențională, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 4408 din data de 10 mai 2022, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orăștie și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Instanța a reținut incidența art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și a art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 potrivit căruia, competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Fapta reținută în sarcina petentei având o natură omisivă, a fost săvârșită la domiciliul acesteia din Orăștie, jud. Hunedoara, iar procesul-verbal a fost întocmit la sediul Brigăzii Rutiere din București, str. x, Judecătoria Orăștie reținând că acesta este locul unde a fost constatată fapta.

Faptul că procesul-verbal a fost întocmit la sediul Brigăzii Rutiere din sectorul 3 nu poate echivala cu o constatare a faptei în raza circumscripției Judecătoriei Sectorului 3, atâta timp cât fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată ca fiind săvârșită în Orăștie, în circumscripția Judecătoriei Orăștie.

Cum locul săvârșirii faptei se află în raza de competență a Judecătoriei Orăștie, acestei instanțe îi revine competența soluționării prezentei cauze, Judecătoria Sectorului 3 București nefiind competentă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că petenta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/07.11.2021 încheiat de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, prin care a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002. În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că petenta nu a comunicat în termen, la solicitarea organelor de poliție, datele de identificare ale conducătorului auto care la data de 24.07.2021, ora 11:48, a fost oprit neregulamentar pe Bd. x.

În cauză, în raport de data introducerii acțiunii pe rolul instanței (02.12.2021), este incident art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea 107/2022, potrivit căruia plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.

Contravenția, în raport cu care a fost aplicată amenda contravențională, este cea prevăzută de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia:

"Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 14. nerespectarea de către proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul a obligației de a comunica, în termenul indicat în cuprinsul solicitării poliției rutiere, datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a-l conduce pe drumurile publice, prevăzută la art. 39.

Raportat la elementul material al contravenției reținute în sarcina petentei, Înalta Curte constată că fapta contravențională sancționată este una de tip omisiv.

În cazul faptelor omisive, locul săvârșirii contravenției nu poate fi considerat decât domiciliul petentei, deoarece elementul material al contravenției săvârșite prin inacțiune se raportează la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă.

Locul săvârșirii contravenției nu se confundă cu locul constatării contravenției, întrucât, indiferent de caracterul comisiv sau omisiv al faptei, există situații în care constatarea contravenției și încheierea procesului-verbal se realizează la o altă locație decât locul săvârșirii contravenției (de exemplu la sediul organului constatator).

Având în vedere că petenta are domiciliul în Orașul Orăștie, județul Hunedoara, Înalta Curte constată că fapta imputată este considerată a fi săvârșită în această localitate, aspect de natură a atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței din această circumscripție teritorială, respectiv Judecătoria Orăștie.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Orăștie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București- Brigada de Poliție Rutieră în favoarea Judecătoriei Orăștie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.