ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4531/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, Direcția Generală Autorizare Jocuri de Noroc Serviciul Autorizare Sloturi, Bingo și Cazinouri și Comitetul de Supraveghere din Cadrul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc a solicitat anularea adreselor nr. x/25.06.2019 și nr. y/26.08.2019 emise de DGAJN-SASBC, prin care se manifestă refuzul de a soluționa favorabil cererea depusă de reclamanta în vederea obținerii licenței de organizare și a autorizației de exploatare pentru jocuri de noroc la distanță și de a înainta documentația astfel depusă Comitetului de Supraveghere ca fiind nelegale și netemeinice, obligarea DGAJN-SABC să înainteze Comitetului de Supraveghere documentația transmisă de reclamanta în vederea obținerii licenței de funcționare și autorizației de exploatare în România a jocurilor de noroc la distanță tip pariuri în cotă fixă și cazinou, obligarea Comitetul de Supraveghere să soluționeze cererea formulată de reclamanta în vederea obținerii licenței de funcționare și a autorizației de exploatare în România a jocurilor de noroc la distanță tip pariuri în cotă fixă și cazinou, în sensul admiterii acestei cereri și emiterii deciziei și înscrisurilor corespunzătoare, în temeiul competențelor astfel stabilite de lege în sarcina Comitetului de Supraveghere, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1148 din 6 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a constatat decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepția inadmisibilității ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.

S-a constatat că nu a intervenit decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului la acțiune.

S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.

S-a respins acțiunea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, Direcția Generală Autorizare Jocuri de Noroc Serviciul Autorizare Sloturi, Bingo și Cazinouri și Comitetul de Supraveghere din Cadrul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului la acțiune.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Recursul formulat de recurenta-reclamantă în termen legal timbrat este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 și 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinței de fond pe aspectul soluționării de către prima instanță a excepțiilor procesuale invocate de către recurenta-reclamantă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă motivarea contradictorie a primei instanțe în ceea ce privește sancționarea autorității pentru depunerea cu întârziere a întâmpinării . fapt de necontestat întâmpinarea a fost depusă cu depășirea termenului de 25 de zile calculat pe libere.

Se invocă o motivare contradictorie a primei instanțe care deși a constatat corect decăderea autorității pârâte din dreptul de a invoca excepția inadmisibilității ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile a constatat că nu a intervenit decăderea autorității din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis excepția prescripției cu încălcarea art. 2512 C. civ.

Aceste dispoziții prevăd că "prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge" și că organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu".

În consecință, în condițiile în care excepția prescripției este o excepție relativă, iar prima instanță a constatat căpârâtul este decăzut din dreptul de a invoca excepții relative, în cauză nu se poate aplica din oficiu prescripția.

În raport de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/204 se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de dispozițiile art. 48 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv al dispozițiilor art. 2513 C. civ. în ceea c e privește regimul prescripției respectiv al posibilității de a invoca prescripția până la primul termen de judecată în raport de dispozițiileart. 17 din Legea nr. 554/2004.

În condițiile în care îndeplinirea autorității era obligatorie conform art. 17 din Legea nr. 554/2004 iar întâmpinarea a fost depusă tardiv în cauză prima instanță în mod nelegal a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.

Se arată că în cauză intimații nu au invocat tardivitatea/prescripția la termenul din data de 1.09.2020, acesta fiind primul termen de judecată la care părțile au legal citate, fiind prezent reprezentantul convențional al autorității pârâte.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea normelor de procedură de către prima instanță a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Se invocă faptul că prima instanță nu a respectat dispozițiile art. 174 C. proc. civ. coroborat cu art. 185 C. proc. civ. prin atribuirea de efecte juridice unei întâmpinări depuse peste termenul legal care nu putea produce efecte din perspectiva prescripției.

La dosar intimatul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului a nefondat.

În ședința publică Curtea s-a pronunțat asupra cererii autorității privind stabilirea cadrului procesual în recurs.

Curtea analizând recursul declarat în raport de aspecte de nelegalitate invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6, 8 și 5 C. proc. civ.

Motivul de recursul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține existența unor motive contradictorii privind soluționarea excepțiilor invocate față de dispozițiile legale privind depunerea întâmpinării și în raport de regimul prescripției reglementat în baza art. 2513 C. civ.

Fapt de necontestat, prin întâmpinarea depusă peste termen, autoritatea pârâtă a invocat excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția tardivității calificată de instanța de fond excepție a prescripției dreptului la acțiune.

În raport de această calificare prima instanță a făcut aplicarea art. 2513 C. civ. prin punerea în discuția părților a excepției prescripției la primul termen de judecată stabilit la data de 4.09.2020.

Nu se poate reține existența unei motivări contradictorii în cauză instanța nu a invocat din oficiu excepția prescripției ca excepție relativă, contrar dispozițiilor art. 2512 C. civ.

În cauză nu poate fi reținută existența unei motivări contradictorii a primei instanțe în sensul art. 488 alin. 2 pct. 6 C. proc. civ. respectiv încălcarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză fiind aplicate corect dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile art. 2513 C. civ. în ceea ce privește constatarea că nu a intervenit decăderea intimatului-pârât din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului la acțiune.

Corelativ au fost aplicate corect, în consecință dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respinsă pe acest temi acțiunea.

Astfel în raport de dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 prima instanță a calificat corect excepția tardivității acțiunii invocată prin întâmpinare depusă pete termen în excepția prescripției dreptului la acțiune.

Aceasta deoarece termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 este un termen de prescripție și nu de decădere.

Au fost aplicate corect dispozițiile art. 2513 C. civ. în sensul că prescripția poate fi invocată în lipsa întâmpinării depusă tardiv "cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate".

În cauză primul termen de judecată a fost stabilit la data de 4.09.2020, excepția tardivității fiind invocată prin întâmpinare, anterior primului termen și calificată de instanță ca fiind excepția prescripției dreptului la acțiune.

Aceasta deoarece natura juridică a termenului de 6 luni reglementat de art. 16 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 este cea a unui termen de prescripție și nu de decădere pentru a fi primită excepția tardivității invocate prin întâmpinare.

Prima instanță și-a exercitat rolul activ în raport de obiectul acțiunii - respectiv contestarea unei adrese de răspuns ca fiind un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în sensul art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 2513 C. civ. care se opun invocării din oficiu de către instanță a excepției prescripției - ca excepție relativă de fond.

În prezenta cauză a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de calificarea dată excepției tardivității și în raport de dispozițiile normei speciale prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 prin care este reglementat termenul de prescripție de 6 luni pentru introducerea acțiunii în baza art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ asimilat respectiv termenul de 6 luni care începe să curgă conform lit. b) de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii având ca obiect înaintarea cererii sale de autorizare spre aprobare Comitetului de Supraveghere.

Fapt de necontestat reclamanta-recurentă a primit adresa nr. x/25.06.2019 la data de 1.07.2019 și de la această dată a început să curgă termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 5554/2004, termen care s-a împlinit la data de 1.01.2020.

Acțiunea depusă la data de 28.02.2020 în mod legal a fost respinsă ca urmare a intervenirii prescripției dreptului la acțiune.

În mod legal prima instanță a înlăturat demersurile ulterioare ale reclamantei având ca obiect reiterări ale cererii sale de aprobare în condițiile în care în raport de obiect - refuz de soluționare a cererii sale de înaintare spre aprobare, respectiv un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 554/2004 acesta putea fi contestat în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

În mod legal prima instanță calificând corect obiectul acțiunii a constatat că în cauză nu era obligatorie plângerea prealabilă în raport de dispozițiile art. 7 alin. 5 teza a-II-a ipoteza întâi din Legea nr. 554/2004 și în consecință nu a reținut o altă dată de la care a început să curgă termenul de 6 luni decât cea de la care reclamanta a primit adresa din 25.96.2019,

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat, în cauză fiind respectate regulile de procedură în ceea ce privește invocarea excepției prescripției.

Prima instanță nu a încălcat dispozițiile art. 185 C. proc. civ. și art. 174 C. proc. civ. deoarece nu a atribuit efecte unei întâmpinări depuse peste termenul legal, dar anterior primului termen de judecată.

Prima instanță a constatat depunerea întâmpinării peste termen, dar anterior termenului din data de 4.09.2020 și a făcut aplicarea art. 2513 C. civ.

La acel termen de judecată prima instanță în baza rolului activ ținând cont și de dispozițiile speciale Legea nr. 554/2004 în raport de obiect a calificat corect excepția tardivității acțiunii ca fiind excepția prescripției față de dispozițiile speciale prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece în raport de art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ este obligată să califice acțiunea și să verifice în raport de obiect dacă acțiunea este formulată în termenul de prescripție sau de decădere după caz termene reglementate prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Iar verificarea formulării în termen a acțiunii nu a reprezentat în cauză o încălcare a regimului nulității actelor de procedură efectuate în afara termenului.

În prezenta cauză relevanța a avut prima zi de înfățișare, dată la care tardivitatea calificată ca excepția prescripției dreptului la acțiune a fost invocată anterior acestui termen fiind aplicabile dispozițiile art. 2513 C. civ.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1148 din 6 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.