Decizia nr. 4478/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 19/2018 a Tribunalului Buzău

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată cu numărul x/2017 în data de 30.08.2017 pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Serviciul Fiscal Municipal Rm. Sarat, anularea Deciziei nr. 12849/29.05.2017 și a Deciziei nr. 93/10.08.2017 emise de pârâtă. Prin sentința nr. 19 din data de 11 ianuarie 2018 Tribunalul Buzău a respins contestația formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată. Împotriva acesteia a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii și anularea deciziei contestate, arătând în esență, că nu a fost de rea credință și a pus la dispoziția organelor financiare documentele și informațiile pe care le deținea.

Soluția instanței de fond Prin decizia nr. 64 din 19 ianuarie 2021 pronunțată la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării invocată din oficiu și a constatat perimat recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței nr. 19 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională De Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Galați, Serviciul Fiscal Municipal Râmnicu Sărat.

Cererea de recurs Împotriva deciziei nr. 64 din 19 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării acesteia pe fond.

Apărările intimatei-pârâte Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei recurate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Prin încheierea din 30.09.2021 a fost suspendată judecata recursului formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 64 din 19 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa părților. Ulterior, la data de 23 martie 2022, reclamanta A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii. Prin încheierea din 9 iunie 2022 Înalta Curte având în vedere că recurenta-reclamantă nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a respins cererea de repunere pe rol formulată de A., a menținut măsura suspendării judecării cauzei, dispuse prin încheierea din 30 septembrie 2021 și a acordat termen la data de 6 octombrie 2022, pentru când s-au citat părțile cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la excepția perimării căii de atac. Legal citați în cauză II. Cu privire la recursul de față Analizând excepția perimării recursului îndreptat împotriva deciziei nr. 64 din 19 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată următoarele: La termenul de judecată din data de 30 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților. Recurenta-reclamantă A. a formulat o cerere de repunere pe rol precizând că dosarul a fost suspendat în baza art. 411 alin. (1) pct. 2, dar în cuprinsul ei nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În acest context, la termenul de judecată din data de 9 iunie 2022 instanța de recurs a respins cererea, constatând că recurenta-reclamantă deși a formulat cerere de repunere pe rol nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, fiind menținută măsura suspendării și a acordat termen de judecată la 6 octombrie 2022, dispunând citarea părților cu mențiunea de a depune punct de vedere cu privire la excepția perimării. Înalta Curte, având în vedere că, prin încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2021 s-a dispus suspendarea judecății în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constată că la data de 01 aprilie 2022 a intervenit perimarea de drept a recursului. Pentru a stabili astfel, s-a avut în vedere că de la data la care a intervenit suspendarea cauzei, respectiv 30 septembrie 2021 și până la data încheierii de ședință din 9 iunie 2022 prin care s-a pus în discuție excepția perimării, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care cauza a rămas în nelucrare, recurenta-reclamantă, desi a solicitat repunerea cauzei pe rol nu a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, aspect ce echivalează cu neefectuarea unui act care să aibă în vedere continuarea judecății. Conform art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire sau orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. Potrivit art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, sancțiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părții. Potrivit art. 422 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., perimarea are drept urmare că toate actele de procedură făcute în acea instanță nu-și produc efectele, urmând ca, în situația în care se face o nouă cerere de chemare în judecată, părțile să poată folosi dovezile administrate în cursul judecății cererii perimate, în măsura în care noua instanță socotește că nu este de trebuință refacerea lor. Curtea constată că raportat la momentul suspendării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, respectiv data de 30 septembrie 2021, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de șase luni. Chiar dacă recurenta-reclamantă a solicitat repunerea cauzei pe rol la data de 23 martie 2021, cererea a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2022 ca urmare a faptului că "prin cererea de repunere pe rol nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nici prin vreo altă cerere depusă la dosar". Termenul pentru perimare s-a împlinit la data de 01 aprilie 2022. Fiind îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a se reține prezumția de desistare a părții în raport de cererea formulată, dedusă din faptul nestăruinței acesteia în judecată pentru o vreme îndelungată, Curtea in baza art. 416 C. proc. civ. va constata perimat recursul formulat de recurenta reclamantă. Potrivit art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea lipsește de efect toate actele de procedură făcute în acea instanță. Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimat recursul de față.