ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2215/2022

HOTĂRÂRE

27.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2215/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2022, la data de 08.03.2022, contestatorii A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., în temeiul art. 712 alin. (2), (71)4 alin. (3), art. 715 alin. (3) și urm. C. proc. civ., au formulat contestație la titlul executoriu, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri, prin intermediul căreia să se stabilească valoarea creanței datorate creditorului C. S.R.L. de către debitorii reclamanți în cauza de față, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În motivarea contestației, s-a arătat că în data de 25.11.2019, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova a pronunțat Decizia nr. 875/25.112019, ce reprezintă titlul executoriu ce a stat la baza actelor de executare efectuate asupra A. S.R.L. și B., putându-se observa că suma datorată nu a fost stabilită în mod concret de către instanța de judecată.

Contestatorii au susținut că suma totală ce ar fi trebuit să rezulte din titlul executoriu este de 43.528,92 euro, o sumă de cel puțin trei ori mai mică decât cea stabilită de către doamna expert D. prin raportul de expertiză solicitat de creditoare. Mai mult decât atât, în expertiza întocmită de D., debitul principal se ridică la valoarea de 72.100.45 euro, în timp ce în expertiza întocmită de E., debitul principal are o valoare totală de 43.528,92 euro, discrepanța dintre cele două valori fiind evidentă.

Față de considerentele expuse, contestatorii au solicitat pronunțarea unei hotărâri, prin intermediul căreia să se stabilească valoarea creanței datorate creditorului C. S.R.L. de către debitorii reclamanți în cauza de față, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În dovedirea contestației, contestatorii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiza contabilă.

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe art. 712 alin. (2), art. 714 alin. (3), art. 715 alin. (3) și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4069/2022 din 16 iunie 2022 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de către instanță din oficiu. S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorii A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Jiu a reținut că, potrivit art. 714 alin. (3) C. proc. civ., contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce în instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută (...)".

În cauză, titlul executoriu care se execută este reprezentat de decizia civilă nr. 875/25.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu - Jiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

După înregistrarea cauzei la Curtea de Apel Craiova, la primul termen de judecată intimata-creditoare C. S.R.L. a invocat excepția necompetenței instanței în soluționarea cauzei, susținând că litigiul are ca obiect contestații la executare, iar nu la titlu.

Examinând cu prioritate această excepție, Curtea a reținut-o ca întemeiată.

Astfel, prin decizia nr. 857/25.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia nr. 1973/14.10.2020 a ÎCCJ, a fost admis apelul declarat de apelanta reclamantă C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 65/2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. S.R.L. și B., a fost schimbată sentința apelată în sensul că s-a admis în parte acțiunea. Au fot obligați pârâții la plata către reclamantă a comisionului de intermediere reprezentând 50% din valoarea primei chirii percepute de către pârâtă în baza contractului de închiriere din 30.03.2018, la plata comisionului de intermediere în cuantum de 1000 Euro cuantum fix +30% din ceea ce depășește suma de 5500 Euro, pe toată durata de valabilitate a contractului de închiriere din 30.03.2018 și la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, de la data scadenței obligațiilor principale. A fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată și obligați intimații-pârâți la plata către apelantă a sumei de 7546 RON reprezentând cheltuieli de judecată fond și apel. În considerentele hotărârii s-a arătat că atât debitul, cât și penalitățile contractual sunt datorate de la data scadenței indiferent de emiterea unei facturi.

Creditoarea C. S.R.L. a trecut la executarea silită a obligațiilor stabilite prin decizia nr. 857/2019, formându-se dosarul de executare silită nr. x/2021 la BEJ F.. Din considerentele încheierii nr. 4713/30.09.2021 a Judecătoriei Târgu Jiu, rezultă că pentru stabilirea creanței s-a dispus efectuarea unei expertize de către executorul judecătoresc, ulterior fiind emise somații imobiliare către debitorii contestatori. Contestația la executare formulată a fost respinsă prin încheierea nr. 4713, reținându-se existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a creditorului.

Prin contestația formulată la data de 08.03.2022, contestatorii au învestit instanța cu soluționarea unei contestații "la titlu executoriu", prin care solicită "să se stabilească valoarea creanței datorate creditorului".

Din cuprinsul contestației nu rezultă că ar fi necesare stabilirea unor elemente care să determine întinderea titlului, ci se arată că, față de dispozitivul titlului executoriu, creanța nu a fost corect calculată. Astfel, se menționează că expertul care a stabilit creanța printr-o expertiză extrajudiciară nu a fost unul imparțial, iar executorul judecătoresc a preluat într-o manieră incorectă și inechitabilă concluziile acestuia, deși nu au fost emise facturi fiscale, iar obligațiile nu erau scadente. Au susținut efectuarea unei alte expertize extrajudiciare, din care rezultă o creanță mult mai mică decât cea executată.

Curtea a reținut că art. 22 alin. (2)-(5) C. proc. civ. consacră rolul activ al judecătorului, în virtutea căruia instanța are obligația să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere, și să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Temeiul juridic al acțiunii poate fi pus în discuție de către instanța de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Din această perspectivă, calificarea acțiunii se face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.

În cauza dedusă judecății, deși obiectul și temeiul juridic al acțiunii au fost clar indicate prin cererea de chemare în judecată (din care rezultă formularea unei contestații la titlu), argumentele de fapt pe care contestatorii le-au adus în susținerea cererii lor și scopul urmărit impun o altă calificare.

Așa cum reiese din motivarea contestației, ceea ce se critică este ignorarea dispozițiilor ce rezultă din dispozitivul deciziei ce constituie titlul executoriu de către expertul desemnat cu întocmirea raportului de expertiză, nepunându-se în discuție necesitatea unor eventuale lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii și nici ipoteza că acesta ar cuprinde dispoziții contradictorii.

Curtea a constatat astfel că a fost învestită cu o contestație la executare propriu-zisă, contestându-se valoarea creanței înscrise în actele de executare, ce nu ar fi fost calculată conform titlului ce se execută. În speță, dispozitivul titlului executoriu nu ridică probleme de aplicare, nu au existat dificultăți în stabilirea creanței, nesusținându-se că ar fi necesare clarificări ale titlului executoriu nici sub aspectul întinderii acestuia, pentru a putea fi calificată contestația formulată ca una la titlu.

Fiind vorba despre o contestație la actele de executare propriu-zisă, iar nu de o contestație la titlu, potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ., de natură să atragă competența instanței care a pronunțat hotărârea care se execută - conform art. 714 alin. (3) C. proc. civ., a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu ca instanță de executare, conform 132, art. 651 alin. (1) și (3), art. 714 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în vederea soluționării acestuia.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Contestatorii au intitulat contestația formulată ca fiind o contestație la titlul executoriu și au indicat ca temei legal art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

Deși au indicat temeiul legal privitor la formularea contestației la titlu, contestatorii au motivat contestația prin prisma normelor aplicabile contestației la executare.

Astfel, în conținutul contestației este învederat faptul că suma datorată nu a fost stabilită în mod concret de către instanța de judecată și sunt făcute aprecieri privind sumele stabilite prin expertizele contabile. De asemenea, contestatorii au arătat că au fost luate în calcul în mod incorect și penalitățile de întârziere în ciuda faptului că nu au fost emise facturi fiscale și nu au fost prevăzute datele scadenței obligațiilor principale.

Potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ., dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Raportat la motivele indicate în cuprinsul contestației, rezultă faptul că nu au fost invocate elemente de natură să lămurească înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, ci aspecte de fond privind executarea titlului executoriu care atrag competența instanței de executare.

Așadar, contestația formulată în cauză nu are natura juridică a unei contestații la titlu ci a unei contestații la executare de drept comun, a cărei soluționare intră în competența materială a judecătoriei, ca instanță de executare, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, secția Civilă.