ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4232/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, din data de 24.10.2019, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii CNCD nr. 366/24.06.2019 și constatarea, conform art. 2 alin. (1), (4) și (5) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, a faptului că aspectele reclamate în petiția nr. 2951/29.05.2017 constituie discriminare directă și hărțuire a persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, persoane transgender) de natură a încălca acestora din urmă dreptul la demnitate personală, precum și aplicarea domnului C. a sancțiunii amenzii în cuantum de 30.000 de RON pentru încălcările menționate anterior.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui nou act administrativ în care să se constate încălcările indicate și să se dispună sancționarea numitul C. cu amenda adecvată.

Prin încheierea din 6 martie 2020, instanța a dispus introducerea în cauză a numitului C., în calitate de pârât.

Prin sentința nr. 602 din 10 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a respins acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și C., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că faptele reclamate se încadrează în marjele libertății de exprimare.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele A. și B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., pentru aspectele ce vor fi menționate în analiza recursului.

Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinări în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recurentele au arătat că instanța de fond a respins argumentele că în cauză ar fi vorba despre o contravenție continuă, pe motiv că reclamantele nu ar fi probat existența unei unități de rezoluție pe latura subiectivă a faptei contravenționale manifestată prin mai multe acțiuni componente ale laturii obiective și că nici sub aspectul laturii obiective nu s-ar identifica elementele de caracterizare a acestui tip de contravenție din documentația depusă la dosar (pagina 12 din Sentința recurată). În consecință, instanța de fond a apreciat că decizia CNCD a statuat în mod legal asupra tardivității sesizării faptelor indicate ca fiind săvârșite anterior datei de 29.05.2016, adică cu mai mult de un an înaintea sesizării CNCD și s-a pronunța doar asupra faptelor săvârșite după acea dată. În al doilea rând, pe de o parte, instanța de fond a motivat că faptele examinate de CNCD în cauză se încadrează în limitele libertății de exprimare și de informare prin raportare la libertatea de gândire și conștiință, considerând afirmațiile reclamate ca fiind "informări legate de cele analizate în lucrarea pe care a publicat-o, exprimând un punct de vedere ca om de știință", "autorul acționând în zona de informare a publicului cu privire la ideile sale relativ Ia subiectul abordat în cartea publicată.". Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că "nu pot fi reținute argumentele privitoare la cartea scrisă de către autorul "D." -C., aceasta nefacând obiectul analizei în procedura CNCD." și că "pârâtul CNCD nu este chemat să analizeze caracterul pur științific al lucrării..."' In al treilea rând, instanța de fond a reținut că obiectivul urmărit de autorul reclamat nu este circumscris unui scop ca atare în sensul celor reținute în jurisprudența CEDO, printre care instanța de fond citează "incitarea la excludere sau violență asupra unor persoane sau grupuri de persoane, propagarea unor stereotipuri negative la adresa acestora sau prin negarea unor evenimente istorice în care aceste grupuri au avut de suferit [...] atacării, intimidării, umilirii, discreditării sau incitării la violență ori la acțiuni care pot produce prejudicii împotriva unei persoane sau unui grup de persoane pe motiv de rasă, etnie, naționalitate, vârstă, religie, sex, categorie socială, orientare sexuală, dizabilitate."

În ceea ce privește incidența pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. s-a susținut că instanța de fond nu a menționat niciun moment în sentința recurată în ce au constat efectiv faptele examinate de către intimatul-pârât CNCD, care a fost conținutul concret al declarațiilor repetate ale intimatului-pârât C., nici afirmațiile făcute înainte de 29.05.2016 (pe care în mod greșit le-a considerat prescrise), nici cele făcute după data respectivă. Astfel, instanța de fond nu a examinat în mod efectiv, motivat, dacă afirmațiile respective au un caracter continuu sau dacă sunt discriminatorii, dacă se încadrează sau ies din limitele libertății de exprimare. Prin urmare, instanța de fond nu cuprinde în mod efectiv motivele de fapt pe care se întemeiază, și-a întemeiat hotărârea recurată pe motive străine de cauză, neaplicând în mod efectiv faptelor în cauză principiile de drept pe care le-a dezvoltat în sentință.

De asemenea, sentința civilă recurată cuprinde motive contradictorii, deoarece pe de o parte instanța de fond tratează afirmațiile intimatului-pârât C. ca fiind informări din cartea publicată de acesta ca "om de știință", pe de altă parte reține că "nu pot fi reținute argumente privitoare la cartea scrisă" de către acest autor și că nu se poate exprima asupra caracterului pur științific al lucrării. Așadar, instanța de fond, în această gândire contradictorie favorizează în mod nejustificat pe pârâtul C. în detrimentul recurentelor-reclamante, fără a oferi remedii efective suferințelor îndurate de membrii-asociați ai acestora din urmă, statuând asupra faptului că intimatul-pârât C. poate să nu își asume responsabilitatea cu privire la consecințele negative ale comportamentului său deoarece ar fi om de știință care a publicat o carte și autoritățile nu pot trage la răspundere niciun comportament ulterior al acestuia, indiferent dacă încalcă legea.

În ceea ce privește incidența pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. s-a arătat că instanța de fond a aplicat greșit și a încălcat art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:

"în cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp."

Noi s-a făcut 7 sesizări diferite, ci o singură sesizare pentru discriminare directă sub forma hărțuirii (art. 2 alin. (1) și alin. (5), și a încălcării dreptului la demnitate umană în baza art. 15 din O.G. nr. 137/2000).

Instanța de fond a ignorat faptul că unitatea de rezoluție a contravențiilor rezultă "ex re", din săvârșirea faptelor, din rolul jucat de intimatul-pârât C. în campania pentru promovarea inițiativei cetățenești de modificare a definiției familiei în Constituție, care a fost publicată în Monitorul Oficial în noiembrie 2015, dar a fost organizată dinainte. Astfel, intimatul-pârât C. a publicat cartea "E." la F., în anul 2014, pe care ulterior a promovat-o într-un turneu de propagandă a mesajelor de ură împotriva homosexualilor, în contextul organizării cetățenilor în toată țara pentru susținerea inițiativei cetățenești de modificare a Constituției. Lista aparițiilor publice în care au fost făcute declarațiile contestate în fața CNCD se găsește la fila x verso a dosarului de la instanța de fond și vizează 7 apariții ale intimatului-pârât C. în perioada 18.02.2015-20:11.2016: - 18.02.2015, G., București, Conferința "Tulburarea [identității de gen și viitorul omenirii",

- 31.03.2016, Universitatea AI. I. Cuza Iași, Conferința "Familia și educația între ideologie și știință",

- 18.04.2016, Universitatea Ștefan cel Mare Suceava, "Societatea de mâine sub dictatura unui nou comunism",

- 20.11.2016, Alba Iulia, Conferința "Familia în fața ofensivei ideologiei neomarxiste și homosexualiste",

- în plus, intimatul-pârât C. participă cu aceleași tipuri de mesaje împotriva LGBT în medii de comunicare în masă diverse, în mod concomitent, ceea ce denotă scopul de a ajunge la un număr cât mai mare de persoane - emisiuni la posturi TV cu acoperire națională, canalul Youtube unde orice persoană are acces, conferințe, cărți.

În același sens s-a arătat că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit jurisprudența CEDO în domeniul nediscriminării și libertății de exprimare

În primul rând, tocmai caracterul continuu al comportamentului reclamat în cauză, care a fost omis de către instanța de fond și de către intimatul-pârât CNCD este argumentul principal pentru care acest comportament să fie sancționat în cauză de O.G. nr. 137/2000 și nu protejat de libertatea de exprimare, cum a menținut în mod greșit instanța de fond.

Au arătat părțile că nu au reclamat o declarație sau câteva declarații disparate ale intimatului-pârât C., ci o adevărată campanie de defăimare și de instigare la ură, dusă de către acesta împotriva comunității LGBT, din care fac parte și membrii-asociați ai organizațiilor recurentelor-reclamate. Cu câteva luni premergător lansării Inițiativei cetățenești de organizare a unui referendum de modificare a definiției familiei în Constituției, intimatul-pârât C. și-a lansat o carte în care pretinde că a parcurs diferite lucrări științifice privind homosexualitatea, a participat într-un șir de conferințe publice anti-LGBT, care îl aveau cap de afiș, în mai multe orașe din țară, a publicat înregistrări de la aceste conferințe în mediul online, angrenând grupuri de persoane pe forumurile aferente, care preluau și amplificau discursul urii împotriva LGBT și a participat la emisiuni TV în care a propagat în continuare aceleași mesaje de ură împotriva comunității LGBT.

În al doilea rând, instanța de fond a aplicat greșit jurisprudența CEDO în domeniul nediscriminării și libertății de exprimare atunci când a omis încadrarea faptelor reclamate într-un abuz al libertății de exprimare, așa cum este articulat în Articolul 17 din CEDO sau măcar într-o exprimare care este în afara limitelor libertății de exprimare (CEDO, Gunduz c. Turciei, 2003: "expresii concrete, care constituie discurs de ură, care ar putea fi ofensatoare către anumiți indivizi sau grupuri, mi sunt protejatej de articolul 10 din Convenție"; CEDO, Erbakan c. Turciei, 6 iulie 2006, paragf 56:

"[T]oleranța și respectul pentru demnitatea egală a tuturor ființelor umane constituie fundația unei societăți democratice pluraliste. Astfel, de manieră principială, poate fi considerat necesar, în anumite societăți democratice, să se sancționeze sau chiar să se prevină toate formele de expresie care răspândesc, incită, promovează sau justifică ura bazată pe intoleranță..."

CEDO, Ohensberger c. Austriei, 2 septembrie 1994: discursul care are ca efect distrugerea drepturilor și libertăților unui grup vulnerabil nu poate fi autorizat pe baza libertății de exprimare.)

Instanța de fond a încălcat CEDO, ignorând faptul că această Curte a declarat recent ca fiind inadmisibilă o cerere care invoca libertatea de exprimare în cazul unor afirmații făcute în public având caracter de discurs homofob (CEDO, Cari Johann H. c. Islandei, din data de 12 mai 2020). Era vorba despre un comentariu scris făcut în mediul online de un bărbat în vârstă de 72 de ani la o emisiune radio care invita ascultătorii să își exprime părerea pe un subiect din actualitate - introducerea în scoli a unui program de educație sexuală ce conținea informații despre relațiile homosexuale. Dl. H. a fost sancționat cu amendă penală pentru infracțiunea de discurs care incită la ură discriminare, pentru un comentariu în care își exprima dezgustul față de relațiile homosexuale pe care le califica drept "devianțe sexuale" și le compara cu actul sexual în regnul animal. Dl. H. s-a plâns de o pretinsă] încălcare a libertății sale de exprimare. CEDO a declarat plângerea inadmisibilă ca fiind vădit nefondată în ceea ce privește pretinsa încălcare a libertății de exprimare. După ce enumera cele două tipuri de discurs al urii (hate speech) care cade în afara protecției libertății de exprimare -discurs prin care se produce un abuz de drept contrar Convenției (art. 17 CEDO) și discurs prin care se depășesc limitele libertății de exprimare (art. 10 alin. (2) GEDO) (paragrafele 33-37 din decizie) - Curtea a decis că declarațiile publice prin care se promovează intoleranța și detestarea persoanelor homosexuale care sunt în mod curent stigmatizate în societate este un comportament care este necesar să fie sancționat într-o societate democratică, iar aceasta nu încalcă libertatea de exprimare, ci se încadrează în art. 10 alin. (2) CEDO (paragf. 38-40 din decizie). Instanța de fond, a eșuat să aplice;aceste standarde cauzei de față, când declarații repetate, de o virulență și de o gravitate mult mai mare, au fost făcute în mod sistematic, pe căi ce vizau adresarea unei audiențe și au avut un impact public mult mai mare decât în cazul de mai sus. Prin urmare, cu atât mai mult se impunea sancționarea lor contravențională, conform legii și jurisprudenței CEDO.

Analizând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de recurs este nevoită să constate că nicăieri în sentința atacată ori în Decizia CNCD în discuție nu sunt supuse analizei afirmațiile în concret ale părții reclamate. Aspectele motivatoare se rezumă la teoretizarea dreptului la liberă exprimare de parcă acesta ar fi unul absolut.

Trimițând în opoziție la această interpretare generalizată doar la ipoteza negării Holocaustului ori la genocidul armenilor din 1915-1916, Înalta Curte remarcă inexistența oricărei analize a textelor pretins incriminatoare și necombătute în conținut de către reclamat.

Detalii a oferit CNCD și au fost reținute și de către prima instanță doar cu privire la "calitatea de biofizician și bioetician" a persoanei reclamate fără o minimă explicație a legăturii în concret a acestora cu aspectele expuse și mult iterate.

Înalta Curte, în concret, nu găsește nicio legătură concretă între biofizică și etică (mai ales cea creștină) - de la care se revendică reclamatul inclusiv printr-un doctorat în materie - și aspectele pretins medicale sau unele chiar penale (ca "pedofilia").

Este evidentă interpretarea eronată a principiilor dreptului la liberă exprimare garantat, atât de CEDO, cât și de legile naționale (e.g., O.G. nr. 137/2009).

Cât privește incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte înainte de a analiza dacă în cauză faptele imputate ar putea constitui o contravenție continuă ține să observe aspecte nesesizate de către instanța de fond, deși au fost relevate prin plângere.

Astfel, prin Hotărârea nr. 366/24.06.2019, CNCD "hotărăște" admite excepția tardivității plângerii (...) pentru faptele reclamate anterior datei de 29 octombrie 2016.

Înalta Curte nu regăsește defel în cuprinsul deciziei CNCD, nici punerea în discuție a excepției, nici analiza acesteia.

Instanța de fond analizează acest aspect în conformitate cu prevederile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, făcând pentru prima dată aprecieri asupra caracterului continuu al pretinsei contravenții, deși, repetăm, o asemenea interpretare nu se regăsește în decizia pe care o analizează.

Presupunând că aceasta a avut în vedere Colegiul Director al CNCD, cu toate rezervele evidente, Înalta Curte apreciază ca eronată interpretarea dată de judecătorul fondului.

Față de conținutul concret al celor afirmate cu fiecare prilej enumerat, este mai presus de orice îndoială că persoana reclamată analizează sau face succesiv afirmații despre homosexualitate în detalierea acelorași idei și într-o evidentă unitate de rezoluție, pornind, pe de o parte, de la invocata sa calitate de om de știință și, trecând prin citarea unor pretinse studii, până la concluzii proprii sau așa-zis reținute de la alți autori.

Înalta Curte, față de datele concrete ale speței, apreciază că în cauză este vorba în mod neechivoc despre o contravenție continuă, impunându-se a fi analizate toate afirmațiile imputate persoanei reclamate.

Or, din conținutul acestora - și vom cita doar două:

"homosexualii, mare parte din ei, îi abuzează pe copii sau pe tineri"; și "Sunt o mulțime de studii care arată următorul lucru: căsătoria între homosexuali va ridica probleme mari la nivel social, în sensul că se schimbă raportul de negociere între bărbat și femeie. (...) Ne aflăm în fața unei ofensive fără precedent împotriva familiei." - reiese depășirea limitelor libertății de exprimare general acceptate.

Nu lipsit de importanță este, în acest context, aspectul că pentru aceste (aceleași) declarații, Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat, spre exemplu, televiziunea publică (TVR) pentru "încălcarea obligației legale privind asigurarea unei informații corecte și obiective a publicului pentru finalizarea liberei formări a opiniilor" .

Aici reamintim că se impune a ne raporta și la o amplă jurisprudență a CNCD în materia discriminării pe criteriu de sex (gen).

Cât privește interpretarea hotărârilor CEDO invocate, Înalta Curte se mărginește a observa faptul că, în cuprinsul sentinței, aspectele evidențiate au fost de multe ori scoase din contextul factual analizat.

În concluzie, se constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, potrivit art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 37/2000, declarațiile reclamate neîncadrându-se în mod evident în noțiunea legală și convențională a "libertății de exprimare".

Urmează, deci, a fi casată sentința primei instanțe și anulată hotărârea netemeinică și nelegală emisă de intimatul CNCD, care în mod greșit nu a analizat și reținut existența contravenției continue.

Cum însă Înalta Curte nu poate să se substituie atribuțiilor CNCD în cuantificarea gravității faptelor și aplicării sancțiunilor corespuzătoare, intimatul va fi obligat să procedeze la reexaminarea petiției sub aceste aspecte, ținând seama de cele dezlegate prin prezenta decizie.

Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, cererile de la pct. 2 din acțiunea recurentelor reclamante de aplicare directă a unei sancțiuni și într-un anumit cuantum nu pot fi primite.

Cum față de motivele analizate rezultă incidența pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art. 496 din Cod, va casa în parte sentința, admițând în parte acțiunea reclamantelor.

Totodată, va menține ca legală dispoziția sentinței referitoare la cererea de repunere pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 602 din 10 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința.

Admite în parte acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 366/24.06.2019 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Obligă pârâtul CNCD la reexaminarea petiției reclamantelor.

Menține în rest sentința.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.