ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4113/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, la data de 24 mai 2021, reclamantul, A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta, Agenția Națională de Integritate București - Inspecția de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/10.05.2021 emis de pârâtă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 78 din 6 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 78 din 6 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii cu consecința anulării Raportului de evaluare nr. x/10.05.2021.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a legii, apreciind că în mod greșit a fost reținut în raportul de evaluare faptul că exercită simultan funcția de bibliotecar și de consilier local din anul 2016, când de fapt, deține cele două calități încă din anul 1992.

Astfel, a arătat că potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, funcția de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local, însă aceste prevederi legale se referă la aparatul propriu al consiliului local, el fiind angajat în cadrul Primăriei comunei Dersca, compartiment Bibliotecă.

Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 132 din Legea nr. 215/2001, denumirea de aparat propriu de specialitate se înlocuiește în cuprinsul tuturor actelor normative cu denumirea aparat de specialitate al primarului, însă, în cazul său, angajat în funcția de bibliotecar în cadrul Primăriei Dersca începând cu anul 1990, modificarea de mai sus se va face doar în actele normative nu și în contractele de muncă care nu sunt acte normative.

În opinia sa, schimbarea acestei sintagme creează situații absurde în care unele persoane își pot pierde locul de muncă sau calitatea oferită de comunitățile locale.

De asemenea, a menționat că potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcția de bibliotecar nu este cuprinsă în anexa legii ce cuprinde funcțiile publice. Calitatea de bibliotecar apare în organigrama autorității publice locale, însă nu îi este atribuit și statutul de funcționar public, apreciind recurentul că nu există o stare de incompatibilitate între cele două funcții.

A mai arătat acesta că instanța de fond în mod eronat a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al ANI întrucât, din punctul să de vedere era împlinit termenul general în care o astfel de acțiune putea fi promovată de către pârâtă, precizând totodată că înțelege să reitereze această excepție a prescripției.

Față de momentul la care a fost angajat cu contract de muncă în funcția de bibliotecar și raportat la data la care a dobândit pentru prima dată calitatea de consilier local, respectiv anul 1992, apreciază recurentul-reclamant că termenul de prescripție este cu mult depășit.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului în raport de faptul că prin cererea de recurs sunt invocate aceleași apărări ca și în fața instanței de fond, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal Raportul de evaluare nr. x/10.05.2021 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor legale incidente circumstanțelor factuale reținute fiind împărtășită de Înalta Curte.

Astfel, instanța de control judiciar constată că prin raportul de evaluare din data de 10.05.2021 întocmit de către pârâta Agenția Națională de Integritate s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităților de către reclamantul A. care începând cu data de 21.06.2016 a exercitat funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Dersca și calitatea de angajat cu contract individual de muncă (bibliotecar) în cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei Dersca, jud. Botoșani, încălcând astfel prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și prevederile art. 91 alin. (3) teza I din același act normativ.

În motivarea raportului, s-a reținut că este dată starea de incompatibilitate deoarece reclamantul a exercitat funcția de consilier local pentru mandatul 2016-2020 și a început să exercite începând cu data de 25.10.2020 funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Dersca pentru mandatul 2020-2024 și în același timp a exercitat funcția contractuală de bibliotecar începând cu data de 31.05.1990 în cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei Dersca.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că acesta nu a formulat alte critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susținerea acțiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanța de fond și analizate judicios în considerentele sentinței atacate.

Este nefondată susținerea recurentului, potrivit căreia nu s-a aflat într-o situație de incompatibilitate întrucât a fost angajat în cadrul Primăriei comunei Dersca și nu în cadrul aparatului propriu al consiliului local.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea 161/2003 " (1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: (...) c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv."

Totodată, potrivit art. 132 din Legea 215/2001 a administrației publice locale "Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului (...)."

În conformitate cu prevederile at. 5 lit. g) și hh) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare aparatul de specialitate al primarului este definit ca totalitatea compartimentelor funcționale, fără personalitate juridică, de la nivelul unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale iar primăria ca structură funcțională fără personalitate juridică și fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorității deliberative și dispozițiile autorității executive, soluționând problemele curente ale colectivității locale, constituită din: primar, viceprimar, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului și aparatul de specialitate al primarului.

Dispozițiile art. 154 din aceeași ordonanță prevăd că:

(2) Pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele prevăzute la alin. (1), primarul are în subordine un aparat de specialitate.

(3) Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale încadrate cu funcționari publici și personal contractual.

Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă fără echivoc că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a exercitat concomitent funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Dersca, județul Botoșani și aceea de angajat cu contract individual de muncă (bibliotecar) în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei Dersca.

Contrar celor susținute de recurentul-reclamant, potrivit organigramei comunicată de Primăria Comunei Dersca, valabilă începând cu data de 01.01.2016, rezultă în mod clar că funcția de bibliotecar, din cadrul compartimentului Bibliotecă se află în subordinea directă a primarului și că aceasta face parte din aparatul de specialitate al acestuia.

Instanța de control judiciar constată, în acord cu opinia instanței de fond, că existența stării de incompatibilitate este guvernată de legea aplicabilă începând cu momentul intrării sale în ființă, în toate situațiile, nefiind exceptate contractele de muncă încheiate anterior legii, din această perspectivă, fiind nefondate susținerile recurentului referitoare la inaplicabilitatea, în privința sa, a dispozițiilor Legii nr. 215/2001 față de data angajării sale în funcția de bibliotecar, respectiv anul 1990.

De altfel, instanța de control judiciar constată că recurentul-reclamant nici nu contestă faptele imputate de Agenția Națională de Integritate, respectiv faptul că a deținut și exercitat simultan, atât funcția de consilier local al Comunei Dersca, cât și calitatea de angajat cu Contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Dersca, acesta fiind de fapt nemulțumit de împrejurarea că în raportul de evaluare s-a reținut că deține funcțiile de bibliotecar și de consilier local din anul 2016, când de fapt, deține cele două calități încă din anul 1992.

În fine, Înalta Curte amintește că starea de incompatibilitate este stabilită prin lege și se evaluează de către Agenția Națională de Integritate și de către instanța de judecată prin raportare la dispozițiile normative aplicabile stării de fapt, respectiv prevederile din Legea nr. 161/2003, din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și din alte acte normative conexe, nefiind influențată de exprimarea unor opinii de către alte autorități administrative, astfel că sunt lipsite de suport argumentele recurentului-reclamant cu privire la punctul de vedere solicitat Agenției Naționale de Integritate, acesta neprezentând relevanță juridică, indiferent de modul de interpretare exprimat.

Înalta Curte nu poate primită nici criticile recurentului-reclamant referitoare la invocarea termenului general de prescripție de 3 ani cât și invocarea termenului general de prescripție a dreptului material la acțiune al ANI, instanța de fond apreciind în mod corect și legal faptul că în cauză nu pot fi reținute aceste susțineri deoarece fapta de nerespectare a regimului incompatibilităților are un caracter continuu, neputându-se reține consumarea faptei ilicite la momentul întrunirii pentru prima dată a cumulului celor două funcții - anul 1992 - așa cum susține recurentul-reclamant.

Astfel cu rezultă din raportul de evaluare contestat în cauză, inspectorul de integritate a avut în vedere la întocmirea raportului nr. x/10.05.2021, perioada ce poate fi supusă controlului, respectiv exercitarea funcției de consilier local atât pentru mandatul 2016 - 2020 cât și pentru mandatul 2021 - 2024.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 76/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative "Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora".

Cum fapta de nerespectare a regimului incompatibilităților are un caracter continuu, declanșarea lucrării privind evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităților la data de 8.12.2020, respectă întru totul prevederile legale anterior menționate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 78 din 6 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2022.