ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2021

Ședința publică din data de 26 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/06.11.2017.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4259 din 22 octombrie 2018, a respins acțiunea reclamantei A. formulată în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488m alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului recurenta arată că prima instanță a achiesat total la apărările formulate de către pârâtă, potrivit căreia s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităților, respectiv dispozițiile art. 96, alin. (1), teza II din Legea nr. 161/2003, sub motivarea că în perioada 01.05.2008 -13.11.2014 a exercitat două activități, care contravin normelor legale, cu precizarea că încălcarea regimului incompatibilităților este constatată pentru perioada 01.05.2008 - 13.11.2014, nefiind vorba doar despre perioada evaluată, așa cum reține prima instanță, această concluzie regăsindu-se în actul contestat.

Recurenta apreciază că în perioada 01.05.2008 - 27.07.2010 nu a exercitat nici o altă funcție în afara celei publice și nu a obținut venituri de pe urma altor activități, aspect confirmat și de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, reținută și în cuprinsul raportului, din care se poate observa că în perioada indicată nu a obținut alte venituri, în afara funcției publice și a participării la procesul electoral, ca urmare a numirii în acest sens, efectuată de către Instituția Prefectului județului Suceava.

Totodată, în perioada 27.07.2010 - 13.11.2014 veniturile realizate, stau sub identificare fiscală, respectiv CIF x, fiind vorba despre o altă entitate din punct de vedere juridic, aceste venituri nefiind realizate sub identificarea persoanei care deține funcția publică, în speță A., formă care se încadrează în situațiile exceptate de lege de la regimul incompatibilităților, odată cu modificarea Legii nr. 161/2003, în forma care a intrat în vigoare la 12.11.2009.

Mai mult decât atât, textul de lege incriminator, prevede expres că "funcționarii publici pot exercita funcții în alte domenii de activitate, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public" ori, recurenta nu a exercitat nici o funcție, așa cum este aceasta definită, activitatea sa fiind definită ca activitate independentă pe profesie, în timp ce textul de lege se referă exclusiv la funcții.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. x/06.11.2017 s-a constatat că, în perioada cuprinsă între 01.05.2008 (data numirii în funcția publică de consilier juridic, clasa I, grad asistent în aparatul propriu de specialitate al Primarului comunei Sadova) -13.11.2014 (data înregistrării ultimului răspuns existent la dosar), recurenta a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, respectiv dispozițiile art. 96 alin. (1) teza II din Legea nr. 161/2003, deoarece în exercitarea activității de consilier juridic - funcție publică în cadrul Primăriei comunei Sadova, județul Suceava și de consilier juridic (profesie liberală) în cadrul A. Consilier Juridic - CIF 272..., a încheiat contracte de asistență juridică cu Primăriile Moldovița, Vatra Moldoviței, Pojorîta și Frumosu.

Recurenta nu a contestat situația de fapt reținută în cuprinsul raportului de evaluare, respectiv încheierea unor contracte de asistență juridică cu mai multe primării din Județul Suceava sub forma juridică intitulată A. - Consilier Juridic, în perioada în care deținea funcția publică de consilier juridic în cadrul Primăriei Comunei Sadova, județul Suceava.

Având în vedere atribuțiile recurentei în calitate de consilier juridic la Primăria Comunei Sadova, atribuții prevăzute în fișa postului, respectiv: asigurarea asistenței juridice pentru instituție în fața oricăror organe jurisdicționale, ținerea evidenței cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, întocmirea documentației și redactarea acțiunilor și a altor acte procedurale ale instituției, raportat la prestarea de servicii de asistență juridică în cadrul formei juridice A. Consilier Juridic, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut o legătură directă între cele două activități.

Acordarea de asistență juridică, de către recurentă, în cadrul unei forme independente de exercitare a profesiei, reprezintă o activitate identică celei exercitate în cadrul Primăriei Comunei Sadova, în calitate de consilier juridic.

Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal s-a apreciat că activitățile desfășurate în domeniul privat sunt similare și presupun punerea în practică a acelorași cunoștințe și competențe profesionale și, mai mult decât atât, obiectul și rezultatele activității derulate în sectorul privat interferează sau pot interfera cu sfera de activitate a funcției publice.

În conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

"Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului."

În mod corect instanța de fond a reținut că există în mod evident o legătură directă între atribuțiile recurentei în calitate de consilier juridic la Primăria Comunei Sadova și prestarea de servicii de asistență juridică în cadrul formei juridice A. Consilier Juridic, acordarea de asistență juridică de către reclamantă, în cadrul unei forme independente de exercitare a profesiei, reprezentând o activitate identică celei exercitate în Primăria Comunei Sadova, în calitate de consilier juridic.

De asemenea, în mod corect instanța de fond nu a reținut nici argumentul recurentei privind distincția între noțiunea de "funcții" și cea de "activități", întrucât din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale incidente, rezultă că interdicția vizează cumulul între funcția publică și orice activitate din domeniul privat care ar avea legătură cu atribuțiile funcționarului public.

Noțiunea de "funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat" nu se referă în mod exclusiv la funcții exercitate în calitate de angajat în baza unui contract individual de muncă ci include și toate celelalte activități desfășurate de un funcționar public în baza unei profesii liberale sau în baza unor contracte civile.

Legătura directă dintre atribuțiile exercitate de recurentă ca funcționar public și activitățile exercitate în domeniul privat rezultă cu evidență din obiectul contractelor de asistență juridică încheiate cu mai multe primării din zona limitrofă a Municipiului Câmpulung Moldovenesc care presupun efectuarea unor activități similare sau chiar identice cu cele pe care recurenta trebuia să le îndeplinească în calitate de funcționar public, potrivit fișei postului.

Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 4259 din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2021.