ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3786/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/27.02.2020, întocmit de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 63 din 14 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București și a anulat raportul de evaluare nr. x/27.02.2020 al Agenției Naționale de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 63 din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recurusului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât intimata-reclamantă a deținut, în perioada de referință, funcția de consilier la Serviciul urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului Județean Botoșani, simultan cu desfășurarea unor activități specifice în calitate de expert tehnic judiciar în cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Recurenta-pârâtă a apreciat că, raportat la situația de fapt, se poate reține în speță o legătură cel puțin indirectă între atribuțiile funcției publice de consilier și activitatea desfășurată de intimata-reclamantă, în calitate de expert tehnic judiciar, cu specializarea în construcții.

Totodată, apreciază că intimata-reclamantă a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, atâta timp cât activitățile desfășurate în domeniul privat presupun punerea în practică a acelorași cunoștințe și competențe profesionale și, mai mult decât atât, obiectul și rezultatele activității derulate în sistemul privat pot interfera cu sfera de activitate a funcției publice.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 octombrie 2020, intimata-reclamantă A. a invocat, în principal, excepția nulității recursului și, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând prioritar excepția nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, constatând încadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă indică în mod expres ca motiv de recurs art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., susținând că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, criticile formulate de aceasta prin cererea de recurs subsumându-se așadar motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. x/27.02.2020, întocmit de Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că, reclamanta, în perioada 2008-2019, a exercitat simultan cu funcția publică de consilier la Serviciul urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului județean Botoșani și funcția de expert tehnic judiciar în cadrul Biroului Local de Expertize tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul Botoșani, încălcând astfel prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Conform art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

"(…)Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului".

În mod corect prima instanță a reținut că nu se poate constata o legătură directă sau indirectă între atribuțiile specifice celor două funcții exercitate de către intimatul-reclamant.

Astfel, intimata-reclamantă este salariată a Consiliului Județean Botoșani, la Serviciul urbanism, amenajarea teritoriului, iar din conținutul fișei postului deținut de aceasta reiese că aceasta are o serie de atribuții care presupun consultarea documentație de urbanism și amenajarea teritoriului aprobate, emiterea certificatului de urbanism, a autorizației de construire/desființare, emiterea avizelor de specialitate pentru proiectele de certificate de urbanism și autorizații de construire/desființare din competența primarului și exercitarea controlului privind disciplina în construcții .

Totodată, prin autorizația nr. x seria x, emisă de Ministerul Justiției reclamanta a fost autorizată ca expert tehnic judiciar în specializările construcții civile, industriale și agricole, respectiv evaluarea proprietății imobiliare, iar activitatea desfășurată în calitate de expert tehnic judiciar de reclamantă a presupus efectuarea unor rapoarte de expertiză într-un număr de cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată .

Înalta Curte reține că între Ministerul Justiției și experții judiciari nu există raporturi contractuale, aceștia desfășurându-și activitatea independent, ca profesie liberală, în calitate de persoane fizice autorizate, iar activitatea de expertiză tehnică judiciară se desfășoară potrivit dispozițiilor O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, precum și în conformitate cu prevederile C. proc. civ., respectiv C. proc. pen.. Expertul tehnic judiciar este expert oficial și poate fi numit de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești sau de alte organe cu atribuții jurisdicționale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare.

Sub acest aspect, relevantă în cauză, este natura funcțiilor exercitate de către reclamantă, respectiv de funcționar public cu atribuții legate în totalitate de urbanism, precum și de expert tehnic care își desfășoară activitatea independent, fiind autorizat de către Ministerul Justiției în specializările construcții civile, industriale și agricole, respectiv evaluarea proprietății imobiliare, fără a se reține între aceste funcții o legătură directă sau indirectă, având în vedere natura atribuțiilor exercitate, prin raportare la domeniul în care își desfășoară activitatea.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din analiza de ansamblu a atribuțiilor din fișa postului deținut de intimata-reclamantă se constată că activitatea desfășurată de aceasta la serviciul de urbanism și amenajarea teritoriului nu interferează în niciuna dintre atribuții cu efectuarea unor expertize judiciare, îndeplinirea atribuțiilor de către reclamantă în cadrul serviciului public realizându-se pe baza documentațiilor depuse de persoanele care se adresează acestui serviciu, nepresupunând existența unui litigiu în cadrul căruia să fie desemnată reclamanta în calitate de expert.

Cerința legală a existenței unei legături directe/indirecte între funcțiile exercitate în alte domenii de activitate din sectorul privat și atribuțiile exercitate în calitate de funcționar public vizează, în înțelesul urmărit de legiuitor, domeniile sectorului privat, prin raportare la cele din sectorul public, de natura celui în care reclamantul își desfășoară activitatea, precum și o eventuală similitudine între activitățile desfășurate de reclamant în cadrul celor două domenii de activitate, prin prisma pregătirii profesionale a funcționarului public.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, simplul fapt al utilizării acelorași cunoștințe profesionale în ambele domenii nu poate conduce obligatoriu la concluzia că ar exista o legătură indirectă între atribuțiile din fișa postului de consilier superior în cadrul Serviciului urbanism și amenajarea teritoriului și activitatea desfășurată în calitate de expert tehnic judiciar, întrucât pregătirea profesională nu se suprapune cu atribuțiile din fișa postului.

De altfel, din analiza competențelor profesionale necesare pentru deținerea celor două funcții pe care intimata-reclamantă le-a exercitat în mod concomitent, reiese, din fișa postului întocmită pentru reclamantă, că pentru a fi consilier în cadrul Serviciului de urbanism sunt necesare studii superioare de orice fel și o specializare în domeniul urbanismului, în timp ce pentru a îndeplini funcția de expert tehnic judiciar cu specializarea construcții, așa cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 2/2000, este necesară absolvirea studiilor superioare în specialitatea pentru care se prezintă o persoană la examenul de expert, respectiv în cauză, Facultatea de construcții și specializări ulterioare în evaluări imobiliare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută în privința intimatei-reclamante situația de incompatibilitate prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. și va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A..

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 63 din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.