ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4111/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021 din data de 10.11.2021, reclamatul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții, Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și Inspectoratul General al Poliției Române București, suspendarea actului administrativ reprezentat de adresa nr. x/17.09.2021 a IPJ Suceava și a documentului IGPR nr. x/CV/13.11.2020 până la finalizarea procedurii de cercetare a legalității actelor menționate, conform plângerii prealabile.

Prin sentința nr. 102 din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și Inspectoratul General al Poliției Române București.

Împotriva sentinței nr. 102 din 14 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac cu consecința admiterii acțiunii.

În opinia sa, documentele a căror suspende a solicitat-o reprezintă acte administrative, astfel că, a aprecia că aceste acte nu reprezintă acte administrative echivalează cu recunoașterea unui drept superior legii celor două instituții, care au emis actele, de a interpreta norma de drept dincolo de orice control judecătoresc.

Consideră că în mod greșit prima instanță a apreciat că cele două instituții pârâte pot emite orice fel de acte cu caracter interpretativ asupra legii, întrucât nu există o astfel de atribuție conferită de legea de organizare a IGPR nr. 218/2002. Emiterea unui astfel de document ca și probă într-un dosar penal cu referire la dispozițiile legislației internaționale reprezintă, în opinia recurentului, o încălcare a prevederilor art. 267 din TFUE coroborate cu prevederile Constituției României.

Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare la dosar prin care a arătat că își menține excepția inadmisibilității acțiunii invocată în fața instanței de fond și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și Inspectoratul General al Poliției Române București a solicitat suspendarea adresei nr. x/17.09.2021 a IPJ Suceava și a documentului IGPR nr. x/CV/13.11.2020.

Prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantul formulând recurs împotriva acestei soluții, invocând incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte amintește că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. " Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - întrucât astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Deși a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a dezvoltat niciuna din aceste ipoteze care să poată fi circumscrisă acestui caz de casare.

În cauză nu poate fi reținută nici aplicabilitatea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constatând că, în mod corect, prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vedere organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raportul juridic.

Totodată, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevede că: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim (…).

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă cu evidență că doar actul administrativ tipic sau asimilat poate face obiect al acțiunii în contencios administrativ.

În speță, s-a solicitat suspendarea executării adresei nr. x din 17.09.2021 a IPJ Suceava prin care această instituție a răspuns, la cererea instanței penale formulate în dosar nr. x/2020, privind valabilitatea unui permis de conducere precum și a adresei nr. x/13.11.2020 emisă de IGPR, document intern al poliției române, prin care IGPR atrage atenția unităților teritoriale asupra procedurii de urmat relativ la permisele de conducere internaționale, apreciind că permisele provizorii recunoscute în unele state precum Marea Britanie, nu au valoarea juridică a unui permis de conducere înafara teritoriului acelei țări.

Având în vedere conținutul celor două adrese se poate lesne observa că ele cuprind interpretarea instituției pârâte relativ la legislația în materia circulației pe drumurile publice și valabilitatea permiselor internaționale, aptitudine ce este de esența exercitării activității acestei instituții. Acestea nu sunt acte administrative care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice privind pe recurentul-reclamant, astfel că nu pot forma obiectul unei măsuri de suspendare a executării în condițiile legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 102 din 14 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2022.