ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4110/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Dispoziția obligatorie nr. CRR- AIF 2180 din 15.11.2021 și a raportul de inspecție economico - financiara cu nr. CRR - AIF 2179 din 15.11.2021, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit principal, suplimentar de plată, în sumă de 2.415.044 RON, până la pronunțarea instanței de recurs.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1/F - Cont din 10 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării raportului de inspecție fiscală x/15.11.2021 ca inadmisibil. A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară și s-a dispus suspendarea executării dispoziției obligatorie nr. CRR-AIF 2180/15.11.2021 până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1/F - Cont din 10 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea a formulat cerere de recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea cererii de suspendare. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendare.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a arătat că prin decizia nr. 16/P/29.03.2022 emisă de Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice s-a dispus desființarea dispoziției obligatorii nr. CRR-AIF 2180/15.11.2021

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 mai 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a recursului. 1. Argumente de drept și de fapt relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Dispoziția obligatorie nr. CRR- AIF 2180 din 15.11.2021 și a raportul de inspecție economico - financiara cu nr. CRR - AIF 2179 din 15.11.2021, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit principal, suplimentar de plată, în sumă de 2.415.044 RON. Prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte cerere reclamantei și a dispus suspendarea executării dispoziției obligatorie nr. CRR-AIF 2180/15.11.2021 până la pronunțarea instanței de fond, pârâta formulând critici de nelegalitate împotriva acestei sentințe. Din verificările efectuate în sistemului informatic ECRIS, a rezultat că prin sentința nr. 57/F-CONT din data de 5 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea reclamantei având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză. Înalta Curte amintește că dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 prevăd că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". Astfel, prima teză a art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ reglementează dreptul persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a solicita instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, măsura suspendării executării unui act administrativ fiind, așadar, limitată sub aspect temporal. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în clarificarea cu celeritate a problemei legalității actului administrativ, întrucât, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, în condițiile prevăzute de lege, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect. Totodată, conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia. În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în soluționarea recursului de față, atât timp cât, prin sentința nr. 57/F-CONT din data de 5 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea privind acțiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.