ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 15 septembrie 2022
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 3462 din 10 iulie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2020, a fost anulată, ca netimbrată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat contestație în anulare.
A invocat contestatorul art. 31 din Constituția României și art. 22 din Legea nr. 544/2001 și a susținut că încheierea atacată este dată cu nesocotirea competenței absolute, dispozițiile Legii nr. 544/2011 fiind completate nelegal cu prevederile C. proc. civ. și ale O.U.G. nr. 80/2013, având ca rezultat îngrădirea accesului său la informație publică.
A mai arătat că o taxă de timbru este o modalitate prin care Statul îngrădește accesul la justiție, însă același Stat este obligat să asigure în mod neîngrădit dreptul la informație publică, un drept fundamental, ca și dreptul la viața.
Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibilă calea de atac formulată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive, art. 503 alin. (1) C. proc. civ., respectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs, art. 503 alin. (2) C. proc. civ., doar pentru ipotezele expres determinate de lege.
În cauză, hotărârea supusă analizei a fost pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți, având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare formulate de contestatorul A..
Înalta Curte constată că susținerile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale mai sus menționate.
Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căilor de atac și prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În respectarea principiului fundamental al legalității, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestatorul nu a indicat niciunul dintre motivele contestației în anulare prevăzute de art. 503 C. proc. civ., iar criticile sale nu se pot încadra niciuneia dintre ipotezele prevăzute de articolul menționat, astfel că Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 3462 din 10 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.