ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4662/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul A. a formulat o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2011, motivată prin vătămarea produsă de către pârâtul Spitalul Orășenesc Găești, pe de o parte prin lipsa răspunsului la cererea sa de comunicare informații publice transmisă pe email în data de 06.04.2019, iar pe de altă parte prin lipsa răspunsului la reclamația administrativă formulată pentru nesoluționarea cererii de comunicare informații publice, reclamație transmisă tot pe email, la data de 19.04.2019, înregistrată la pârât sub nr. x/19.04.2019.

1.2 Prin sentința nr. 896 din 10 septembrie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A..

1.3 Împotriva sentinței nr. 896 din 10 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița a declarat recurs reclamantul A..

1.4 Prin Decizia nr. 397 din 17 iunie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. ca nefondat.

1.5 Împotriva Deciziei nr. 397 din 17 iunie 2020 recurentul A. a formulat contestație în anulare.

1.6 La data de 10 septembrie 2020, contestatorul A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 397 din 17 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal .

1.7 Prin Decizia nr. 663 din 9 septembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești a respins contestația în anulare ca nefondată.

1.8 Prin încheierea din data de 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de contestatorul A. împotriva membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 397 din 17 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.9 Împotriva încheierii din data de 16 septembrie 2020 a declarat recurs A..

Prin Decizia nr. 801 din 11 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul formulat de A. împotriva încheierii din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Împotriva deciziei indicate în punctul I.2 anterior a formulat, la data de 24 martie 2021, contestație în anulare recurentul A., prin care a solicitat, în temeiul art. 31 din Constituția României, anularea hotărârii atacate, întrucât aceasta nesocotește prevederile constituționale, îngrădind liberul acces al contestatorului la informații publice, cu ignorarea obligațiilor ce revin autorităților publice, de a asigura o informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Spitalul Orășenesc Găești a solicitat respingerea cererii formulate de A..

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 503 - 508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194 - 200

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 1 aprilie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a contestației în anulare, potrivit art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora pentru formularea contestației în anulare se datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Cât privește existența unei excepții de la o astfel de regulă, invocată de contestator, Înalta Curte apreciază astfel de susțineri drept nefondate, reținând că, deși acțiunea în contencios administrativ (plângerea) și calea de atac a recursului, ce sunt guvernate de prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (ce reglementează, printre altele și parametrii asigurării respectării dreptului reglementat de art. 31 din Constituția României) sunt, potrivit art. 22 alin. (5) din sus indicatul act normativ, scutite de taxă de timbru, cadrul contencios al litigiului pendinte vizează un context diferit, ce se plasează în afara scopului protecției reglementate prin Legea nr. 544/2001. Astfel, Înalta Curte observă că prezenta cale extraordinară de atac (contestație în anulare) este îndreptată împotriva hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 (Decizia nr. 801 din 11 februarie 2021), prin care instanța supremă a anulat recursul formulat de A. împotriva încheierii din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. Pe de altă parte, prin această din urmă hotărâre, Curtea de Apel Ploiești a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de contestatorul A. împotriva membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 397 din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. În acest context, reține Înalta Curte că incidentul procedural al recuzării nu intră în sfera de scutire reglementată de Legea nr. 544/2001, acesta având o cu totul altă finalitate decât cererile și căile de atac vizate de art. 22 alin. (5) din acest act normativ, demersul judiciar aferent litigiului pendinte îndepărtându-se de scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea sus indicată. Pe cale de consecință, nu se poate reține că, în prezenta cauză, este incidentă excepția de la regula obligației achitării taxei judiciare de timbru, exhibată de contestator prin trimiterea la prevederile art. 31 din Constituția României.

În acest context, observă Înalta Curte că prin adresa comunicată contestatorului la data de 16 aprilie 2021, conform înscrisurilor și procesului-verbal aflate la dosar, instanța a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă contestației în anulare ce face obiectul cauzei pendinte, însă contestatorul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță. Mai mult, Înalta Curte ia act și de poziția procesuală a contestatorului, exprimată în ședință publică, ce evidențiază, în fapt, un refuz al acestuia de a achita taxa judiciară de timbru.

Contrar celor evocate de contestator prin concluziile orale formulate, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut constant faptul că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este, de fapt, un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurilor judiciare deschise de părțile aflate în litigiu (Decizia nr. 348 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 22 noiembrie 2019, paragraful 35).

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente contestației în anulare este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea căii extraordinare de atac netimbrate, tot instanța de contencios constituțional arătând că plata taxelor judiciare de timbru, fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (Decizia nr. 155 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005).

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 197, coroborat cu art. 508 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrată, a contestației în anulare formulate de A. împotriva deciziei civile nr. 801 din 11 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 801 din 11 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.