ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul A. a formulat o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2011, motivată prin vătămarea produsă de către pârâtul Spitalul Orășenesc Găești, pe de o parte prin lipsa răspunsului la cererea sa de comunicare informații publice transmisă pe email în data de 6.04.2019, iar pe de altă parte prin lipsa răspunsului la reclamația administrativă formulată pentru nesoluționarea cererii de comunicare informații publice, reclamație transmisă tot pe email, la data de 19.04.2019, înregistrată la pârât sub nr. x/19.04.2019.

Prin sentința nr. 896 din 10 septembrie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A..

Împotriva sentinței nr. 896 din 10 septembrie pronunțate de Tribunalul Dâmbovița a declarat recurs reclamantul A..

Prin Decizia nr. 397 din 17 iunie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 397 din 17 iunie 2020 recurentul A. a formulat contestație în anulare.

La data de 10 septembrie 2020, contestatorul A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 397 din 17 iunie 2020m pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal .

Prin Decizia nr. 663 din 9 septembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de recuzare ca inadmisibilă și a respins contestația în anulare ca nefondată.

Hotărârea primei instanțe

Prin încheierea din data de 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești a respins cerere de recuzare formulată de contestatorul A. împotriva membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 397 din 17 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs.

Împotriva încheierii din data de 16 septembrie 2020 a declarat recurs A..

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în sarcina sa, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință la data de 19 noiembrie 2020.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva încheierii din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.