ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2022

Ședința publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 02.02.2021, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., obligarea pârâtului la rectificarea poziției nr. 754 a Anexei nr. 2 la H.G. nr. 581/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere cuprinzând tabelul cu imobilele și persoanele supuse exproprierii, în sensul menționării corecte a proprietarului A., în log de La Vigna S.R.L., anularea în parte a Deciziei de expropriere nr. 1666/05.09.2019 pentru imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autoritatea Sibiu-Pitești"-secțiunea 1 Sibiu-Boița, aflate pe raza localității Șelimbăr, Tălmaciu și Boița, județul Sibiu, în ceea ce privește poziția nr. 754 din Anexa la Decizia nr. 1666/05.09.2010 și obligarea pârâtului la menționarea corectă a proprietarului în persoana A., în loc de La Vigna S.R.L. și obligarea pârâtului la stabilirea dreptului de despăgubire în favoarea A., în calitate de persoană îndreptățită, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 98 din 28 aprilie 2021, Curtea a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii invocate de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

A admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la rectificarea Anexei nr. 2 la H.G. nr. 754/2019 poziția 754 și a Deciziei nr. 1666/05.09.2019 poziția 754, în sensul indicării corecte a proprietarului imobilului A..

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurentul-pârât a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul întâmpinării formulate față de cererea de chemare în judecată, susținând că instanța în mod greșit a reținut că reclamantul ar fi lipsit de proprietate asupra bunului, pentru că atât timp cât reclamantul are documente care atestă dreptul de proprietate asupra terenului are calitate de expropriat și poate contesta cuantumul despăgubirilor.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului.

4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul pârâtului nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menționat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

După cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, recurentul nu a combătut și nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a reitera întâmpinarea și la a susține că ar fi greșite reținerile instanței de fond, fără însă a preciza modalitatea în care ar fi aplicat eronat dispozițiile legale.

Or, simpla expunere a unor afirmații, nestructurate și nesusținute din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competența de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Față de cererea intimatului-reclamant A. de obligare a recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocațial în cuantum de 6.200 RON, conform chitanțelor depuse la dosar, Înalta Curte, reținând culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 453 C. proc. civ., o va admite în parte, însă, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reținând complexitatea cauzei.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov împotriva sentinței nr. 98 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul la plata sumei de 1.000 RON către intimatul-reclamant A. reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.