ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3936/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 aprilie 2018, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Comuna Brodina, prin primar A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea deciziei nr. 5096 din 22.02.2018 prin care a fost soluționată contestația reclamantei, înregistrată la AFIR cu nr. 3622/8.02.2018.

Prin sentința civilă nr. 102 din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Brodina, ca nefondată.

Împotriva sentinței anterior referite, a declarat recurs reclamanta Comuna Brodina, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul formulat.

După o scurtă prezentare a contextului factual al cauzei, recurentă-reclamantă susține că sentința atacată este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Astfel, instanța nu a argumentat în niciun fel de ce criticile reclamantei referitoare la modul de calcul a accesoriilor sunt nefondate, limitându-se doar să arate că reclamanta trebuia să indice temeiul legal în susținerea criticii sale. Contrar acestor rețineri ale instanței, recurenta-reclamantă arată că a indicat temeiul de drept, acesta fiind art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevede că rata dobânzii datorate este rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate.

Acest indice de referință se calculează pe an și nu pe zile, cel aplicabil în cauză fiind într-adevăr de 1,75 %/an.

Perioada pentru care s-a calculat dobânda nu corespunde unui număr multiplu de 365 (numărul de zile dintr-un an), motiv pentru care în procesul-verbal trebuia arătat în mod clar și inteligibil cum anume a fost făcută transformarea din ani în zile a ratei dobânzii.

Având în vedere cele deja arătate, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a făcut și o greșită aplicare a normelor de drept material referitoare la modul de calcul a accesoriilor.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Verificând mai întâi sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentă în motivarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportat la obiectul cauzei și limitele stabilite prin cererea cu care a fost învestită, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, analizând atât susținerile părților apreciate ca relevante pentru raționamentul prezentat, cât și dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea cauzei.

Critica invocată de recurenta-reclamantă vizează împrejurarea că judecătorul fondului nu a înlăturat argumentat criticile reclamantei referitoare la modul de calcul al accesoriilor, limitându-se doar să arate că reclamanta trebuia să indice temeiul legal în susținerea criticilor sale.

Contrar afirmației recurentei-reclamante, din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a acestor susțineri ale reclamantei, evocate și în recurs, înlăturându-le motivat. În acest sens, instanța a reținut că reclamanta nu a indicat nici un temei legal în justificarea susținerii sale privind calcularea accesoriilor doar pentru perioade de ani întregi (număr de zile multiplu de 365), iar nu că reclamanta nu ar fi indicat temeiul de drept, respectiv cel prevăzut de art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, nemulțumirea recurentei, valorificată în cadrul acestui motiv de casare, rezultă din faptul că prima instanță nu a acordat valoare argumentelor sale, iar nu că nu le-ar fi răspuns, susțineri ce nu sunt de natură a atrage incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că rata dobânzii datorate este rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate.

Înalta Curte constată că, în esență, ansamblul criticilor subsumate de recurentă motivului de casare ante-menționat reprezintă o reluare in integrum a celor invocate prin actele administrative contestate și prin acțiunea formulată în primă instanță.

Astfel, recurenta-reclamantă continuă să susțină și în prezenta cale de atac că rata dobânzii de referință este pe an, nu pe zi, iar dobânda nu s-a calculat pe multiplu de ani, ci și pe fracție, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susțină ipoteza interpretării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente de către prima instanță, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de fond a reținut în mod corect că modul de calcul al accesoriilor expus de către intimată este unul rezonabil, astfel că nu era necesar a fi explicitat suplimentar în cuprinsul procesului-verbal contestat.

Deși recurenta-reclamantă afirmă că modul de calcul al accesoriilor este greșit, Înalta Curte constată că acestea sunt simple susțineri nedovedite. În acest sens, în mod corect a reținut instanța de fond că, deși reclamanta își încheie acțiunea susținând că "calculul accesoriilor trebuie făcut conform celor arătate de noi", aceasta nu a indicat niciun temei juridic potrivit căruia zilele de întârziere ce exced oricărui multiplu de 365 ar trebui ignorate la momentul calculării accesoriilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, iar recurenta-reclamantă nu a invocat motive apte să determine reformarea soluției dispuse.

Pentru aceste considerente, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Brodina prin Primar împotriva sentinței civile nr. 102 din 18 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.