ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 184/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.10.2017 sub nr. x/2017, așa cum a fost precizată la data de 13.03.2018 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava prin Președintele Consiliului Județean în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 43 din 11.04.2017, primită și înregistrată la Consiliul Județean Suceava cu nr. x din 20.04.2017, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare față de cea stabilită prin Nota de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016 și a solicitat:

- admiterea contestației;

- anularea ca nefondată a Deciziei nr. 43 din 11.04.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene;

- anularea ca nefondat a Procesului-verbal de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare față de cea stabilită prin Nota de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016;

- restituirea sumelor reținute necuvenit.

Prin sentința nr. 48 din 20 martie 2018 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava prin Președintele Consiliului Județean, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 48 din 20 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava prin Președintele Consiliului Județean Suceava, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, reținând corecția financiară suplimentară. În speță nu au fost identificate alte date sau împrejurări din cadrul proiectului finanțat, dovadă fiind chiar argumentele înscrise în motivarea aplicării sancțiunii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul- Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, dar și a apărărilor înfățișate în întâmpinarea intimatului pârât, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente apreciază că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Între reclamanta UAT Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene s-a încheiat Contractului de finanțare nr. x din 06.02.2010, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului intitulat "Reabilitarea cetății de scaun a Sucevei și a zonei de protecție a acesteia".

În baza Mandatului nr. x/10.05.2016, echipa de control din cadrul autorității de management a efectuat un control cu privire la încălcarea normelor legale la încheierea contractului de lucrări nr. x/01.06.2011 încheiat de pârâtă, în calitate de autoritate contractantă cu Asocierea dintre S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D.. În urma controlului a fost emisă Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016 prin care a fost aplicată o corecție financiară de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/01.06.2011.

Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016 a fost contestată în procedură administrativă și prin Decizia nr. 392/03.11.2016 contestația astfel formulată a fost respinsă ca nefondată.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2017 reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 392/03.11.2016 și Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016, iar prin sentința nr. 138/02.10.2017, rămasă definitivă prin nerecurare, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

La data de 14.02.2017, autoritatea pârâtă a emis, sub nr. x, Procesul-verbal de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare față de cea stabilită în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016 .

În cuprinsul procesului-verbal se menționează: "Creanța suplimentară este aferentă acelorași nereguli consemnate în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016, nefiind constatate alte concluzii decât cele stabilite inițial.

Emiterea procesului-verbal de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare s-a făcut ca urmare a remarcării că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016 corecția financiară de 5% a fost aplicată sumei achitate beneficiarului doar pentru liniile bugetare 1.2 și 1.3 nu și pentru liniile bugetare 4.1, 4.2, 4.3, 5.1.1 și 5.1.2.

Procesul-verbal de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare nr. x/14.02.2017 a fost contestat în procedura administrativă și prin Decizia nr. 43/11.04.2017 Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a respins contestația formulată de UAT Județul Suceava.

Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Din perspectiva situației de fapt se reține că limitele învestirii instanței, așa cum au fost stabilite la fond, vizează criticile de nelegalitate aduse Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/14.02.2017, reclamantei stabilindu-i-se o obligație de plată de 186.761,04 RON reprezentând creanță bugetară.

În ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la faptul că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, reținând corecția financiară suplimentară, în speță nefiind identificate alte date sau împrejurări din cadrul proiectului finanțat, aceasta nu constituie un argument pertinent.

Prin cererea introductivă de instanță, dar și prin motivele de recurs, reclamanta-recurentă a invocat, printre altele, faptul că organul de control a încălcat dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 privitoare la efectuarea unei noi activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Potrivit acestui text de lege, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi relevată de aceeași sau de altă structură de control, prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

Prima instanță a reținut că acest motiv de nelegalitate nu ar fi întemeiat întrucât, în speță, autoritatea pârâtă, emitentă a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016 are atribuția prevăzută de lege ca în cazul erorilor de calcul care influențează rezultatele constatărilor sau aplicării corecției financiare, să reia activitatea de constatare.

În cauză, după emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016, structura de control a constat că aplicarea corecției financiare de 5%, stabilită conform prevederilor pct. 8, pct. 9 și pct. 4 lit. A) Partea I din anexa la H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, nu s-a calculat la valoarea contractului de lucrări nr. x/01.06.2011, așa cum prevăd dispozițiile legale ci numai pentru liniile bugetare 1.2 și 1.3. Prin urmare, este pe deplin întemeiat, ca în temeiul art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 să stabilească creanța suplimentară aferentă liniilor bugetare 4.1, 4.2, 4.3, 5.1.1 și 5.1.2.

În cadrul recursului, cu privire la acest motiv de nelegalitate a actelor contestate, recurenta a invocat greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu au fost identificate alte date sau împrejurări din cadrul proiectului finanțat care să determine reluarea activității de control și nu au fost identificate erori de calcul a valorii corecției financiare.

Din analiza probelor administrate, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, nefiind de natură să conducă la reformarea sentinței.

Potrivit dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

(2) În condițiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului."

Potrivit art. 14 din Anexa 1 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, "Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanță, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești, primite de către autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare inițial."

Totodată, Înalta Curte reține că motivele de fapt care au condus la emiterea Procesului-verbal de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare nr. x/14.02.2017 sunt prezentate prin trimitere la constatările prezentate în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016 și Decizia nr. 392/03.11.2016. Aceste acte administrative au fost contestate în instanță, iar prin sentința nr. 138/02.10.2017 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin nerecurare, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Așadar, statuările instanței cu privire la legalitatea motivelor de fapt se impun în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, fără a mai putea fi contrazise.

Față de cele anterior învederate, raportând dispozițiile legale de mai sus la datele concrete ale speței, rezultă că activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată dacă apar erori de clacul, date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, care rezultă din sesizări, rapoarte de control/audit interne sau externe, etc., primite de către autoritatea de control după verificarea inițială.

În lipsa unei definiții legale, prin "date suplimentare" se va înțelege orice informație legată de starea de fapt sau de drept în legătură cu proiectul verificat.

În speță, nu au fost avute în vedere datele suplimentare noi, ci erori de calcul care au constat în împrejurarea că în urma analizării cererii de rambursare nr. x aferentă cererii de plată nr. x s-a constatat faptul că corecția financiară de 5% a fost aplicată sumei achitate beneficiarului doar pentru liniile bugetare 1.2, 1.3 nu și pentru liniile bugetare 4.1, 4.2, 4.3, 5.1.1 și 5.1.2.

Astfel, față de mențiunile din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/14.02.2017 potrivit cărora creanța suplimentară este eferentă acelorași nereguli consemnate în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.08.2016, nefiind constatate alte concluzii față de cele stabilite inițial, rezultă cu evidență faptul că nu s-a stabilit o nouă corecție financiară, cum greșit apreciază reclamanta, ci s-a aplicat corecția de 5% și pentru liniile bugetare 4.1, 4.2, 4.3, 5.1.1 și 5.1.2.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, rezultă că Procesului-verbal de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare nr. x/14.02.2017 și Decizia nr. 43/11.04.2017 emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) sunt la adăpost de orice critică.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava prin Președintele Consiliului Județean Suceava împotriva sentinței nr. 48 din 20 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava prin Președintele Consiliului Județean Suceava împotriva sentinței nr. 48 din 20 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.