ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3928/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 mai 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 6 din 16.03.2018; anularea deciziei nr. 7 din 02.02.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și emiterea unei decizii de salarizare așa cum sunt salarizați specialiștii din domeniul informatic al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, astfel încât venitul net începând cu luna ianuarie 2018 să rămână cel din decembrie 2017.

De asemenea, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, au solicitat suspendarea deciziei nr. 7 din 02.02.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, până la soluționarea definitivă a plângerii.

Prin sentința civilă nr. 4176 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel București:

- a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 7/02.02.2018, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței anterior referite, au declarat recurs (intitulat apel) reclamanții A., B. și C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea, fără a lua în considerare obiecțiunile reclamanților, potrivit cărora decizia de salarizare nr. 7/2018 a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 153/2017.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1), capitolul VIII, secțiunea 6, Anexa V din Legea nr. 153/2017, "Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4".

Din interpretarea articolului 22 alin. (1) din Secțiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 rezultă că specialiștii din cadrul PICCJ, DNA și DIICOT și celelalte parchete sunt salarizați potrivit cap. I lit. B) nr. crt. 4 din capitolul I din anexa V a actului normativ menționat anterior.

Verificând salarizarea existentă la cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 se constată că aceasta este corespunzătoare funcției de procuror cu grad de judecătorie și conține toate grilele de salarizare aferente acestei funcții prin raportare la vechimea în funcție și în muncă.

Raportat la textul de lege menționat mai sus, recurenții-reclamanți consideră că sunt îndreptățiți să beneficieze de salarizarea reglementată de acest articol în condițiile în care intră în categoria specialiștilor.

Având în vedere că în cadrul Ministerului Public sunt mai multe categorii de specialiști (specialiști IT, specialiști în domeniul economic, antifraudă, etc.) iar legiuitorul folosește denumirea de specialiști cu caracter general, consideră că și specialiștii IT ar trebui să beneficieze de salarizarea reglementată de acel articol.

Deci, atâta timp cât legiuitorul nu a făcut trimitere la care specialiști se referă, nici angajatorul nu avea dreptul să refuze aplicarea articolului 22 alin. (1) din Secțiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017.

Un argument în acest sens este și modificarea adusă la Legea nr. 304/2004, republicată, unde articolul 120 alin. (6) stabilește că "Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialișii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice".

În opinia recurenților-reclamanți, decizia de salarizare contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 6 lit. b) din Legea nr. 153/2017, care stabilește că salarizarea personalului din sectorul bugetar trebuie să respecte principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție.

În condițiile în care specialiștii din cadrul PICCJ, DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit articolului 22 alin. (1) din Secțiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, recurenții-reclamanți consideră că sunt disciminați în raport cu această categorie profesională.

De vreme ce în categoria specialiștilor care beneficiază de salarizarea prevăzută la cap. I lit. B), crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 se includ și specialiștii IT aparținând PICCJ, DNA și DIICOT, recurenții-reclamanți consideră că instanța avea obligația să clarifice motivul pentru care specialiștii IT din cadrul PICCJ, DNA și DIICOT au o salarizare diferită de a lor, în condițiile în care atât nivelul studiilor cât și felul muncii sunt similare.

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Articolul 3 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 stabilește că "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".

Prin textul de lege menționat, legiuitorul a inclus specialiștii IT în categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate.

Prin Legea nr. 153/2017 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice - s-a stabilit ca specialiștii IT să fie salarizați potrivit categoriei profesionale din care fac parte, pentru a nu exista discriminare între salarizarea acestora și salarizarea celorlalte profesii din cadrul personalului auxiliar de specialitate.

Deci, prin Legea nr. 153/2017, legiuitorul a urmărit ca fiecare persoană să fie salarizată corespunzător categoriei profesionale din care face parte, cu luarea în considerare a criteriilor privind vechimea în funcție, vechimea în muncă, etc.

Articolului 22 alin. (1) din Anexa V Cap. VIII, Secțiunea VI din Legea nr. 153/2017 reglementează strict salarizarea specialiștilor din cadrul PICCJ, DNA și DIICOT și a celorlalte parchete, categorie profesională care nu face parte din cadrul personalului auxiliar de specialitate.

Susținerile recurenților-reclamanți, că beneficiază de prevederile art. 22 alin. (1) din Anexa V Cap. VIII, Secțiunea VI din Legea nr. 153/2017, sunt infirmate de existența la cap. II din aceeași anexă a prevederilor speciale care stabilesc în concret modalitatea de salarizare a acestora.

Referitor la contestarea indeminizaței de încadrare brute lunare stabilite începând cu data de 01.01.2018, arată că articolul 39 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 stabilește că "În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate".

Menționează și că, prin adresa nr. x/18.12.2017, emisă de secția de Resurse Umane și Organizare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a transmis ordonatorilor secundari de credite grilele cu privire la drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate (care conține și grilele de salarizare pentru specialiștii IT) din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel și parchetelor subordonate acestora, valabile începând cu data de 01.01.2018.

Raportat la adresa nr. x/18.12.2017 emisă de către PICCJ, din coroborarea dispozițiilor art. 70 alin. (1) și (4), art. 93 și art. 131 alin. (1) și (3) din Legea nr. 304/2014, pe care le citează, rezultă că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în calitate de ordonator secundar de credite se află într-un raport de subordonare față de ordonatorul principal de credite.

În virtutea raportului de subordonare existent față de ordonatorul principal de credite, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost obligat să aplice grilele de salarizare stabilite de către PICCJ referitoare la salarizarea personalului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a parchetelor subordonate, sens în care a emis decizia de salarizare contestată.

Drept urmare, stabilirea drepturilor salariale ale specialiștilor IT s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că susținerile reclamanților din cuprinsul motivelor de recurs pot fi încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând greșita aplicare de către prima instanță a normelor de drept material având ca obiect de reglementare salarizarea specialiștilor IT.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu are în vedere salarizarea specialiștilor IT, potrivit dispozițiilor Anexei V, cap. VIII, secțiunea a 6-a, art. 22 din Legea nr. 153/2017 raportat la cap. I lit. B) nr. crt. 4 a aceleiași anexe, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/20 iulie 2018, care prin punctul 53 de modificare a Legii nr. 304/2004, a introdus la articolul 120, după alin. (5) două noi alineate, alin. (6) și (7), cu următorul cuprins:

"(6) Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege."

Astfel, litigiul de față nu se încadrează din punct de vedere al aplicării legii în timp sub imperiul acestei modificări, ci sub imperiul formei anterioare a legii, care nu cuprindea astfel de asimilare, salarizarea în cazul reclamantului fiind reglementată prin dispozițiile Capitolului II "Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor", capitol plasat în anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională.

Referitor la stabilirea salariilor de bază, din cuprinsul deciziei reiese că încadrarea reclamanților s-a realizat în conformitate cu prevederile grilei stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate.

Reclamanții consideră că pârâtul le-a stabilit în mod greșit salariile, întrucât ar fi trebuit să se raporteze la prevederile cap. I lit. B) nr. crt. 4 și art. 22 al cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 referitoare la specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete.

Or, cu privire la acest aspect, raportat la distincția de mai sus din punct de vedere al aplicării legii în timp, la momentul emiterii actului contestat (ianuarie 2018), legiuitorul făcea o distincție clară între modul de salarizare a personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea și modul de salarizare a specialiștilor din cadrul parchetelor.

În ceea ce privește situația reclamanților, aceștia sunt încadrați ca specialiști IT, specialiști ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor.

Acest aspect rezultă din prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice potrivit cărora "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT". De asemenea, specialiștii IT sunt menționați expres în cuprinsul cap. II al Anexa V a Legii nr. 153/2017 la nr. crt. 7.

Acești specialiști IT, care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt diferiți de specialiștii din cadrul parchetelor la care se referă art. 22 alin. (1) din cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017 [prevăzuți de art. 116 alin. (5) și (6) din Legea nr. 304/2004].

Înalta Curte constată că sunt astfel, neîntemeiate criticile recurenților în sensul că s-ar fi creat o discriminare în ceea ce privește salarizarea specialiștilor din cadrul parchetelor, cât timp specialiștii IT nu se află în aceeași situație cu ceilalți specialiști ai parchetelor.

În acest context, în mod corect instanța de fond a reținut că este opțiunea legiuitorului să salarizeze specialiștii IT în cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate (grefierii), corespunzător categoriei profesionale din care fac parte, respectiv personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor. Stabilirea prin raportare la nivelul salariului unui grefier cu studii superioare, iar nu prin raportare la nivelul salariului unui procuror cu grad de judecătorie, a fost una dintre opțiunile legiuitorului cu ocazia modificării principiilor care stau la baza noii legi a salarizării, asimilarea prin raportare la specificul muncii intrând în marja de aprecierea a statului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților privind modul de calcul al salariului de bază sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat, din această perspectivă, o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamanților, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 4176 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.