ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3739/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități (ANPD), Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială, Agenția de Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, B., C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților să răspundă și să rezolve problema referitoare la constatarea nerespectării prevederilor art. 63 din Legea nr. 448/2006.

În acest sens, reclamantul a criticat faptul că instituțiile pârâte nu au luat măsuri pentru a i se asigura accesul cu căruciorul său rulant la Judecătoria Sector 4 București, unde a fost citat și nu a putut ajunge din cauza inaccesibilizărilor.

Prin precizările la acțiune, depuse la dosar la data 18.02.2019, filele x și urm., reclamantul a arătat că solicită anularea actului nr. x/15.11.2018 și a proceselor-verbale nr. x/2016 și nr. y/2018, emise de Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială și Agenția de Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București.

2.1. Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 223/2019 din data de 3 iunie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ si Fiscal.

2.2. Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ si Fiscal, prin sentința civilă nr. 7233/2019 din data de 29 octombrie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 6517 din 17.12.2019, a stabilit competența de soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, Înalta Curte a precizat faptul că acțiunea reclamantului are ca obiect constatarea omisiunii pârâtei Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități de a-și îndeplini obligația legală de sancționare a persoanelor responsabile de punerea în executare a Legii nr. 448/2006.

Curtea de Apel București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 619 din 13.07.2020:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială, Agenția de Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, B., C. și, în consecință, a respins acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți;

- a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități, ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, instanța de control judiciar să constate refuzul Autorității Naționale pentru Persoane cu Dizabilități de a constata nerespectarea Normativului 51 și de a răspunde la plângerea prealabilă.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a prezentat istoricul litigiului și cadru normativ aplicabil a susținut faptul că sentința contestată nu este corespunzător motivată și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestor motive de recurs partea a susținut faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 448/2006, intimata Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități are competența de a constata nerespectarea Normativului 51, ca urmare a faptului că la Judecătoria sectorului 4 București rampa de acces nu este realizată corespunzător și nu are posibilitatea de a participa la ședințele de judecată.

Intimații Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (succesoarea în drepturi a Autorității Naționale pentru Persoane cu Dizabilități), Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială, B., și C. au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

7.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Mai precis, sentința cuprinde raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția pronunțată atât sub aspectul excepțiilor ce au fost soluționate de către instanță cât și sub aspectul modului de soluționare a fondului cauzei.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În plus de aceasta, instanța de control judiciar apreciază că sentința atacată nu cuprinde considerente contradictorii sau străine de natura cauzei deduse judecății.

În consecință, motivul de casare analizat este nefondat.

7.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

În primul rând, instanța de control judiciar constată că recurentul reia fidel și în bloc argumentele exprimate în fața primei instanțe, considerând că soluția pronunțată este nelegală doar pentru că instanța nu a împărtășit punctul său de vedere pe chestiunea litigioasă. Însă, toate aceste aspecte vizează temeinicia și sunt inadmisibile în recurs, întrucât nu se contestă legalitatea sentinței curții de apel, ci se urmărește reantamarea fondului cauzei, ceea ce legea nu permite.

Înalta Curte apreciază că Curtea de Apel a analizat în mod detaliat și judicios dispozițiile normative incidente pe subiectul analizat, susținerile părților litigante, precum și întregul probatoriu administrat în cauză, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

În al doilea rând, recurentul susține, în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că intimata Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (succesoarea în drepturi a Autorității Naționale pentru Persoane cu Dizabilități) nu ar avea atribuții de control în ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 63 din Legea nr. 448/2006, în raport cu Normativul 51, aprobat prin Ordinul nr. 189/2013.

Critica recurentului este nefondată.

Într-adevăr, în cauza de față nu se poate reține refuzul nejustificat al intimatei Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții de a soluționa cererea recurentului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Conform prevederilor art. 100 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 448/2006, modificată, competența de constatare, control și dispunerea măsurilor de sancționare și remediere privind accesul persoanelor cu handicap prevăzute la art. 63 (privind accesibilitatea) din Legea nr. 448/2006, aparține Agenției Naționale de Plăți și Inspecție Socială, prin inspectorii sociali.

Așa cum s-a menționat în cuprinsul sentinței nr. 2105 din 27.03.2019 pronunțate în dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă prin decizia nr. 1096 din 07.07.2020), Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială a întreprins demersurile legale pentru soluționarea cererii recurentului. În concret, prin adresa nr. x/15.11.2018 s-a comunicat faptul că cererea a fost trimisă spre soluționare la Agenția de Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București care a procedat la efectuarea de verificări atât a situației ce formează obiectul petiției cât și a celei privind petiția transmisă anterior acestei instituții și a constatat faptul că măsurile privind accesibilizarea Judecătoriei sectorului 4 București pentru persoanele cu dizabilități, dependente de scaunul rulant, au fost implementate.

Așadar, motivul de casare în discuție este nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 619 din 13 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2022.