ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6517/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., a chemat în judecată pe Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități, Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială, Agenția de Plați și Inspecția Socială a Mun. București, pentru refuzul de a soluționa plângerea prealabilă anexată și de a i se rezolva problema privind accesul cu căruciorul rulant la Judecătoria Sector 4 București.

2.1. Prin sentința civilă 223/2019 din data de 3 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetentei teritoriale a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a reține această soluție, curtea de apel a constatat că, potrivit precizărilor ulterioare, depuse la dosar la data 18.02.2019, filele x și urm., reclamantul a solicitat anularea actului nr. x/15.11.2018 și a proceselor-verbale nr. x/2016 și y/2018, emise de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția Pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, autoritate locală, în raport de care competența revine tribunalului.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 7233/2019 din data de 29 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal, s-a excepția necompetenței materiale.

S-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul a arătat în mod expres în fața Tribunalului București că solicită tragerea la răspundere a Autorității Naționale pentru persoane cu dizabilități, întrucât aceasta nu și-a respectat obligația legală de a sancționa persoanele responsabile de punerea în executare a Legii 448/2006, fiind în esență singurul obiect al cererii de chemare în judecată, așa cum a fost menționat în fața tribunalului și consemnat în practicaua prezentei sentințe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Este adevărat că, în mare parte, confuziile privind obiectul acțiunii și părțile raportului de drept litigios provin din modul în care reclamantul și-a conceput demersul în justiție, ulterior introducerii acțiunii precizând că înțelege să atace și actul nr. x/15.11.2018 și procesele-verbale nr. x/2016 și y/2018, emise de Agenția Națională Pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția Pentru Plăți Și Inspecție Socială a Municipiului București, pentru ca ulterior să arată că acțiunea sa vizează omisiunea Autorității Naționale pentru persoane cu dizabilități, de a-și respecta obligația legală de a sancționa persoanele responsabile de punerea în executare a Legii nr. 448/2006.

În vederea unei juste și complete dezlegări a raportului litigios, potrivit scopului real urmărit, prin luarea în considerare a competențelor prevăzute de lege, se impune adoptarea unei abordări unitare în măsură să asigure un act de justiție eficient și să preîntâmpine alte litigii viitoare.

Instanța urmează a face aplicarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, privind stabilirea competenței materiale în funcție de locul ocupat de autoritatea pârâtă, cu trimitere, în raport cu dispozițiile art. 28 din aceeași lege, la prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Înalta Curte constată că reclamanții, care se consideră vătămați prin conduita administrativă a pârâților au formulat capete de cerere principale aflate într-o strânsă legătură, dintre care unul privește o autoritate publică centrală, atrăgând astfel competența de soluționare în primă instanță a secției de contencios administrativ a curții de apel.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități, Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială, Agenția de Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, B. și C. în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2019.

GGC - GV