ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2025

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, contestație împotriva Deciziei nr. 3669/23.04.2021 solicitând includerea sa și a fraților săi, B. și C., ca fii ai decedatei D. pentru pensia de urmaș a celor deportați în 1942-1944.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 2543/25.04.2024 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

În motivare, instanța a reținut faptul că cererea care face obiectul cauzei de față privește emiterea unui act administrativ de către o autoritate publică centrală (Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură) și că, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența revine curții de apel și nu tribunalului.

I.2.2. Prin sentința nr. 1992 din data de 3.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A., cu domiciliul ales la CS pentru Adulti SF Ioan cu sediul în București, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență.

S-a suspendat din oficiu judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință curtea de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, anterior evocate, iar nu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Subsidiar, s-a reținut și împrejurarea că este de asemenea competent tribunalul, prin raportare la emitentul deciziei contestate, respectiv Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, fiind așadar așadar vorba despre o autoritate publică locală, nu națională.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

II.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu un conflict de competență materială ivit intre două instanțe de grad diferit în soluționarea contestației formulate de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 3669/23.04.2021 privind respingerea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, emisă de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București).

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri: "Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru".

În acord cu soluția Curții de Apel București, Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit prin aceste dispoziții o normă specială de competență în soluționarea litigiilor privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

Din întreaga economie a legii rezultă că s-a introdus o excepție de la dispozițiile Legii nr. 554/2004, în sensul că tribunalul este instanța competentă după materie să judece contestațiile privind stabilirea calității de beneficiar și a indemnizației lunare în condițiile respectivului decret-lege

Se reține că atunci când se instituie, prin norme speciale, unele derogări de la normele comune (generale) în materie de competență, stabilind că judecata anumitor categorii de procese sau cereri aparține altor instanțe decât cele la care se referă normele de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ, respectivele norme speciale, în considerarea caracterului lor de norme de excepție, se vor aplica în mod prioritar, ca formă de manifestare a regulii specialia generalibus derogant (legea specială derogă de la cea generală).

Întrucât prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 au caracter de normă specială în materie de competență, acestea beneficiază de preeminență în aplicare, neavând relevanță dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ care stabilesc competența după rangul autorității pârâte.

II.2. Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.