ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 29.10.2019, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună: anularea Hotărârii nr. 832/23.09.2019 emisa de Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării emisa in dosarul nr. x/2019, pentru următoarele:

În fapt, prin petiția înregistrata la CNCD cu nr. x/15.05.2019 formulata de doamna A., consilier cls.l grad profesional superior, gradația 5, la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov - D.G.R.F.P București, a solicitat acordarea sporului de 15% pentru handicap din salariul de baza din anul 2018, începând cu data de 25.09.2018, reprezentând spor pentru persoanele cu handicap conform H.G. nr. 751/2018.

Prin Hotărârea cu nr. 632/23.09.2019, emisă în dosarul nr. x/2019, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării a admis cererea formulata de către petenta A. și a dispus următoarele:

Prin sentința civilă nr. 285 din 9 martie 2021 Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "anulare act administrativ - dec. nr. 632/23.09.2019" și a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 632/23.09.2019.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs recurentul-pârât, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că sentința a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (5) respectiv a art. 224 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ.: "Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate ".

Conform prevederilor art. 224 C. proc. civ.: "Instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuita părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii sau invocate din oficiu ".

Precum se observă din înscrisurile depuse în dosarul nr. x/2019, în data de 11.01.2021 (ora 14.21), pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a transmis întâmpinare în cauza nr. x/2019, prin intermediul poștei electronice, pentru termenul din data de 12.01.2021, complet 10, ora 12:00.

Prin acest act procesual, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat două chestiuni prealabile (care au, în realitate, natura juridică a unor excepții), astfel:

- solicitarea către instanța de judecată de a verifica îndeplinirea de către reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a obligației timbrajului judiciar, obligație stabilită de dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 16 lit. a), art. 33 alin. (1) și art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru respectiv art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

- solicitarea către instanța de judecată de a verifica îndeplinirea de către reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a prevederilor legale în ceea ce privește conturarea cadrului procesual pasiv.

Din considerentele sentinței civile nr. 285/09.03.2021 rezultă faptul că judecătorul fondului a luat la cunoștință de aspectele sesizate prin întâmpinare de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării INSĂ nu se apleacă sub nicio formă asupra celor două excepții invocate și anume excepția netimbrării și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost invocate.

Întreaga motivare în fapt și în drept a judecătorului fondului privește exclusiv fondul cauzei și anume soluția Colegiului director de constatare a existenței faptelor de discriminare invocate de către petenta A. prin sesizare, fără a analiza, nici măcar în mod succint, cele două excepții invocate, fapt care este de natură a periclita în mod evident actul de justiție si implicit de a vicia soluția finală.

Sentința civilă a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 16 lit. a), art. 33 alin. (1) și art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru respectiv art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în ceea ce privește obligația timbrajului judiciar.

A) Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora: "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență" respectiv "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege" sub repercusiunea anulării acțiunii ca netimbrată.

În același sens, sunt și prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu prevederile art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care prevăd că pentru cererile formulate în baza prezentei legi, se percep taxele de timbru prevăzute de actul normativ care reglementează taxele judiciare de timbru, pentru cauzele neevaluabile în bani.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare di timbru: "In materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile tor printr-un act administrativ, sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează: a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins - 50 RON".

Din lecturarea prevederilor legale mai sus-menționate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că, acțiunile fundamentate juridic pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ al căror obiect îl constituie "anulare act administrativ", sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Hotărârile C.N.C.D., prin care se soluționează litigiile având ca obiect încălcarea principiului nediscriminării, precum cea care face obiectul prezentei cauze dedusă judecății - Hotărârea nr. 632/23.09.2019 emisă în dosarul nr. x/2019, poartă natura juridică a actului administrativ-jurisdicțional emis de o autoritate administrativă cu atribuții jurisdicționale în soluționarea unor litigii, după o procedură bazată pe contradictorialitate și cu asigurarea dreptului la apărare.

Practica judecătorească, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este vastă și unitară în sensul obligativității timbrării tuturor acțiunilor având ca obiect anularea hotărârilor C.N.C.D., adoptate în baza prevederilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

B) Dispozițiile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, invocate de reclamantă, prevăd că "Simt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice ".

La alin. (2) al aceluiași articol sunt definite veniturile publice ca fiind veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice, precum și veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile.

Din corelarea dispozițiilor acestui articol rezultă că instituțiile publice, altele decât cele menționate expres

• în partea introductivă a articolului, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, doar în ipoteza în care dosarul are ca obiect "venituri publice" astfel cum au fost acestea definite în alin. (2) al art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Or, fondul prezentului litigiul, nu are ca obiect venituri publice, iar reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București nu se regăsește în instituțiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile referitoare la taxele judiciare de timbru (Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public și Ministerul Finanțelor Publice), în cauză nu pot fi incidente dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru ca aceasta să beneficieze de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Cu alte cuvinte, în speța de față, nu sunt incidente dispozițiile art. 30 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, litigiul neavând ca obiect venituri publice, ci anularea unui act administrativ-jurisdicțional - Hotărârea C.N.C.D. nr. 632/23.09.2019 - astfel că reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București nu se poate prevala de scutirea instituită de textul de lege enunțat.

Sentința a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 161 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ precum și a dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-ar fi impus respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțlor Publice București ca inadmisibilă pentru lipsa coparticipării procesuale pasive.

Instanța de judecată trebuie să aibă în vedere faptul că, prin modul de reglementare a activității specifice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării desfășoară o activitate administrativ-jurisdicțională.

Astfel, potrivit prevederilor art. 16 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: "Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte " iar conform prevederilor art. 17 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: "In exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul își desfășoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influențată de către alte instituții ori autorități publice ".

De asemenea, art. 3 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, aprobată prin Ordinul Președintelui Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 144/11.04.2008, evocă condițiile în care se vor desfășura activitățile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, fiind enumerate principiile fundamentale ale procedurii civile de judecată, de natură a asigura realizarea drepturilor și intereselor părților, a echilibrului procesual și a dreptului la apărare.

Mai mult decât atât, în cadrul normelor de procedură adoptate, prin dispozițiile art. 48, art. 51, art. 52 ș.a., Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor se referă la participanții la ședințele de audieri din fața Consiliului, pe care îi denumește părți. Toate aceste norme conduc la concluzia enunțată anterior, cea a caracterului administrativ-jurisdicțional a activității Consiliului.

În prezenta cauză dedusă judecății, cadrul procesual a fost legat în fața Consiliului, prin participarea petentei care a formulat petiția - A. și a părții reclamate - Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov.

Toate acestea impun participarea acelorași părți și în calea de atac, în speță, prezenta contestație și legarea cadrului procesual între aceleași persoane.

Excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa coparticipării procedurale pasive nu este reglementată (de altfel, nici alte excepții nu sunt prevăzute expres în legislație), însă existența ei se desprinde din analizarea condițiilor pentru ca o astfel de cerere să poată fi corect dedusă judecății.

Într-adevăr, procesul civil este cârmuit și de principiul disponibilității, care presupune faptul că reclamantul trasează inițial cadrul procesual, acesta trebuind să indice, între altele, părțile din proces, pretenția dedusă judecății, motivarea în fapt și în drept. Însă, în prezenta cauză dedusă judecății, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București nu a înțeles să o cheme în judecată $i pe Detenta din fața Consiliului National pentru Combaterea Discriminării si anume A..

De asemenea, rugăm a fi reținută și situația în care cauza s-ar soluționa pe fond, hotărârea judecătorească pronunțată nu ar fi opozabilă și petentei A., promotoarea ab initio a prezentului conflict, care nu a fost chemată în judecată, or aceasta ar reprezenta o încălcare vădită a drepturilor procesuale ale unei părți (principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare, principiul disponibilității și principiul oralității dezbaterilor).

Pe cale de consecință, solicită

I. Admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat;

II. în baza dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea în tot a sentinței civile nrN 285/09.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare/concluzii scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea CNCD nr. 632/23.09.2019 s-a constatat existența faptei de discriminare prin încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. c) din O.G. nr. 37/2000 și în baza art. 5 din O.G. nr. 2/2001, s-a dispus sancționarea cu avertisment a DGRFP București.

Astfel, prin Hotărârea CNCD nr. 632/23.09.2019 s-a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

"Colegiul director al CNCD reține că petiția, așa cum a fost formulată, relevă o situație în care, petenta reclamă faptul ca reclamata, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, in calitate de angajator, nu i-a acordat sporul de 15% prevăzut de Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

În cauza de față, reclamanta a formulat o sesizare, susținând că a fost discriminată față de alți funcționari publici, întrucât Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, în calitate de angajator, nu i-a acordat sporul de 15% prevăzut de Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

Instanța de fond a admis cererea și a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 632/23.09.2019.

Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția instanței de fond având în vedere considerentele în continuare arătate.

Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală

În motivarea recursului arată că sentința a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (5) respectiv a art. 224 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ.: "Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate ".

Conform prevederilor art. 224 C. proc. civ.: "Instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuita părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii sau invocate din oficiu ".

Precum se observă din înscrisurile depuse în dosarul nr. x/2019, în data de 11.01.2021 (ora 14.21), pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a transmis întâmpinare în cauza nr. x/2019, prin intermediul poștei electronice, pentru termenul din data de 12.01.2021, complet 10, ora 12:00.

Prin acest act procesual, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat două chestiuni prealabile (care au, în realitate, natura juridică a unor excepții), astfel:

- solicitarea către instanța de judecată de a verifica îndeplinirea de către reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a obligației timbrajului judiciar, obligație stabilită de dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 16 lit. a), art. 33 alin. (1) și art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru respectiv art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

- solicitarea către instanța de judecată de a verifica îndeplinirea de către reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a prevederilor legale în ceea ce privește conturarea cadrului procesual pasiv.

Din considerentele sentinței civile nr. 285/09.03.2021 rezultă faptul că judecătorul fondului a luat la cunoștință de aspectele sesizate prin întâmpinare de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării INSĂ nu se apleacă sub nicio formă asupra celor două excepții invocate și anume excepția netimbrării și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost invocate.

Întreaga motivare în fapt și în drept a judecătorului fondului privește exclusiv fondul cauzei și anume soluția Colegiului director de constatare a existenței faptelor de discriminare invocate de către petenta A. prin sesizare, fără a analiza, nici măcar în mod succint, cele două excepții invocate, fapt care este de natură a periclita în mod evident actul de justiție si implicit de a vicia soluția finală.

Procedând în acest mod, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează, așadar, să valorifice toate apărările și susținerile părților, urmând a le analiza astfel cum au fost formulate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 285 din 9 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.