ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3703/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2320 din data de 4 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii a promovat calea de atac a revizuirii recurentul - reclamant A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitând retractarea deciziei, în sensul admiterii recursului declarat împotriva sentinței nr. 188/2015 a Curții de Apel Alba-Iulia și în cel al admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată, cu consecința anulării Raportului de evaluare nr. x/25.03.2015 emis de intimata Agenția Națională de Integritate. Totodată revizuentul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea căii extraordinare de atac promovate, revizuentul a arătat, în esență, că, în speță, sunt întrunite toate condițiile pentru admiterea cererii, întrucât prin decizia Curții Constituționale nr. 790/23.11.2021, s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de către recurent în dosarul nr. x/2015, fiind declarate neconstituționale prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 în forma avută la data pronunțării cauzei. Prin decizia nr. 2320/04.06.2018, Înalta Curte a menținut sentința nr. 188/2015 a Curții de apel Alba Iulia, care a stabilit legalitatea Raportului de evaluare nr. x/25.03.2015, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a recurentului pentru încălcarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, cu motivarea că reclamantului, în calitate de funcționar public, i se aplică, cu precădere, astfel de dispoziții legale (art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999) în ceea ce privește obligația de a-și înceta raportul de serviciu înainte de a fi numit sau a candida pentru o funcție de demnitate publică.

Cât privește aspectul soluționării recursului în urma rejudecării, revizuentul a învederat că prin raportul de evaluare nr. x/25.03.2015 s-a reținut că acesta ar fi încălcat regimul juridic al incompatibilităților, prin nerespectarea, în perioada 18.06.2008 - 26.06.2012, a prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, iar prin hotărârile date atât de instanța de fond cât și de cea de recurs legalitatea unui astfel de raport a fost confirmată implicit prin aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în baza cărora s-a stabilit starea de incompatibilitate a revizuentului.

A mai arătat revizuentul că, prin declararea neconstituțională a art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, acesta nu mai poate produce efecte juridice, astfel că nu se poate menține ca valabil un act administrativ care este emis în baza acestui act normativ, declarat neconstituțional.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat, pe de o parte, ca, în considerarea situației de fapt incidentă cauzei, să se ia act de cele reținute de Curtea Constituțională prin decizia nr. 790/23.11.2021, însă, în privința cererii revizuentului de acordare a cheltuielilor de judecată, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 454 din C. proc. civ., în sensul că intimata nu se află în culpă procesuală, având în vedere că raportul de evaluare a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii sale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține caracterul admisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză de revizuentul A., pentru considerentele arătate în continuare:

Din circumstanțele concrete ale cauzei rezultă că temeiul de drept al emiterii Raportului de evaluare nr. x din data de 25.03.2015, prin care intimata Agenția Națională de Integritate a identificat elemente de încălcare de către revizuent a regimului juridic al incompatibilităților, a constat în prevederile art. 34 alin. (2) din Legea 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici (în forma în vigoare la data emiterii raportului de evaluare), potrivit cărora:

"Înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere pot fi numiți în funcții de demnitate publică numai după încetarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu."

Temeiul de fapt al emiterii raportului l-a constituit împrejurarea că, în perioada 18.06.2008 - 26.06.2012, revizuentul a deținut concomitent funcția de conducere de șef de administrație în cadrul Administrației Fiscale a orașului Săliște, cât și funcția de demnitate publică de primar al orașului Săliște.

Prin sentința civilă nr. 188 din 19 octombrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2320 din data de 4 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Decizia, acum supusă revizuirii, s-a bazat pe argumentul esențial că reclamantului i se aplicau incompatibilitățile privind funcția publică reglementate de prevederile art. 34 alin. (2) din Legea 188/1999, în completarea dispozițiilor art. 97 din Legea 161/2003, întrucât, în cazul înalților funcționari publici și funcționarilor publici de conducere, legea specială, care reglementează statutul acestora, a prevăzut expres că pot fi numiți, respectiv pot candida pentru funcții de demnitate publică numai după încetarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu.

Totodată, Înalta Curte reține că prin încheierea emisă la data de 21 mai 2018, pronunțată în dosarul asociat x/2015, constituit în urma formulării, de către recurentul-reclamant A., la termenul din data de 21 mai 2018, a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea constatării neconstituționalității prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici, a fost admisă cererea recurentului și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu o astfel de excepție.

Prin decizia nr. 790 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 164 din 18 februarie 2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a constatat că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 156/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, sunt neconstituționale.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive care evocă fondul, așa cum este decizia civilă nr. 2320 din data de 4 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, poate fi cerută dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

Prin urmare, în cauza de față sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii îndreptate împotriva unei hotărâri definitive conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Cum prevederile legale arătate au constituit temeiul de drept al emiterii Raportului de evaluare nr. x din data de 25.03.2015, prin care s-a reținut starea de incompatibilitate a revizuentului și acestea au fost eliminate din ordinea juridică pe calea excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte constată că se impune admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei supuse revizuirii, în sensul admiterii recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a casării sentinței recurate și, în rejudecare, a admiterii cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și al anulării Raportului de Evaluare nr. x/25.03.2015, emis de antemenționata pârâtă.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată aferente tuturor fazelor procesuale, formulată de revizuentul A., Înalta Curte apreciază că, în mod contrar celor susținute de intimata Agenția Națională de Integritate, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 454 C. proc. civ., neexistând o recunoaștere a pretențiilor reclamantului anterior primului termen de judecată, argumentul lipsei culpei intimatei în emiterea Raportului de Evaluare nr. x/25.03.2015, nefiind relevant din perspectiva parametrilor reglementați de sus indicatul text normativ. Astfel, în raport de soluția pronunțată în calea extraordinară de atac a revizuirii, dată fiind calitatea intimatei-pârâte de parte ce a pierdut procesul, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata Agenția Națională de Integritate la plata către revizuentul A. a sumei totale de 9970 RON, reprezentând cheltuieli de judecată specifice fazelor procesuale ale fondului (conform dovezilor aflate la dosarul instanței de fond), recursului (conform dovezilor aflate la dosarul instanței de recurs) și prezentei revizuiri (conform înscrisurilor depuse la dosarul pendinte), constând în taxe judiciare de timbru și onorarii de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2320 din data de 4 iunie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Schimbă hotărârea atacată, în sensul că:

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Anulează Raportului de Evaluare nr. x/25.03.2015, emis de pârâtă.

Obligă intimata Agenția Națională de Integritate la plata către revizuentul A. a sumei de 9970 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2022.